Tuturor le place un copil sociabil, care „trage” la alti copii in parc si nu plange la alti adulti in brate. Dar cum reusesti sa obtii un astfel de copil?
Majoritatea adultilor se topesc la vederea unui bebelus simpatic. Dar elanul de a-l lua in brate si alinta sucomba in fata primelor acorduri de plans. De asemenea, mare este dezamagirea partilor adulte implicate, cand un copil ii respinge pe ceilalti prichindei in parc sau, si mai rau, devine agresiv in preajma lor. Cum poti sa-ti obisnuiesti bebelusul sa fie prietenos cu restul oamenilor din jurul sau? Psihoterapeutul Lidia Gheorghe ne ajuta sa gasim raspunsul la aceasta intrebare:
Calitatea de a fi „prietenos” a unui bebelus se mosteneste sau se dobandeste?
Exista o componenta innascuta a personalitatii noastre, evidenta inca de la nastere si anume temperamentul. Parintii cu mai multi copii descopera cat de diferiti pot fi acestia chiar de la inceput, pornind de la felul cum se ataseaza la san pana la programul de somn si masa sau adaptabilitatea fata de situatii noi ori dispozitia generala. Este nepotrivit sa calificam un bebelus drept „prietenos” sau „neprietenos” intrucat sunt implicate abilitati sociale care necesita cativa ani pentru a se forma si perfectiona.
Poate fi educat un bebelus in sensul socializarii, in ciuda mostenirii sale genetice?
Exista o categorie de bebelusi care au o tendinta accentuata de retragere in fata situatiilor si persoanelor necunoscute si care, mai traziu, vor fi etichetati drept copii timizi, nesociabili. Desi timiditatea are o componenta genetica, cea mai mare influenta asupra acestei predispozitii o are contextul familial, educational si social. Deci se poate educa. Pe de alta parte, si impulsivitatea sau tendinta de a se arunca in situatii noi fara inhibitii nu este sociabilitate si are, de asemenea, nevoie de interventii de modelare.
De la ce varsta trebuie inceputa educatia unui bebelus pentru o mai buna socializare?
Copiii invata prin imitatie, asa incat nu exista o varsta de la care ne putem propune sa-i socializam. Orice relatie are in ea potentialul de a forma abilitati sociale. Primordiala este relatia de atasament securizant pe care micutul o formeaza in general cu mama, ca persoana care are grija de nevoile sale si care-i construieste increderea in lume si in ceilalti. Micutul o observa permanent pe aceasta si pe ceilalti din jur si absoarbe regulile si comportamentele sociale.
Dati-ne cateva sfaturi pentru a face, efectiv, aceasta educatie.
- Printr-o relatie afectiva puternica, stabila si de incredere a bebelusului cu persoana de atasament si, progresiv, si cu alti adulti.
- Prin modelul personal (dispozitie pozitiva, raspuns empatic, comunicare pozitiva cu bebelusul si cu ceilalti, expresivitate emotionala).
- Informare: nu putem cere unui bebelus sa inteleaga punctul de vedere si nevoile altei persoane si sa fie empatic sau „sociabil” pana la aproximativ trei ani; copilul este un egocentric innascut si are nevoie de modele si indrumari din partea adultilor pentru a invata cum sa devina sociabil.
- Expunerea copilului unor grupuri de egali (alti copii), de preferinta un grup mic si stabil, in care parintele observa si calauzeste cu sensibilitate micutul in experienta descoperirii celorlalti.
Conteaza si numarul de persoane care s-au ocupat de cresterea si ingrijirea copilului, nu doar numarul de copii pe care bebelusul ii intalneste in parc si diverse alte situatii sociale?
Este important ca micutul sa aiba macar o relatie stabila de atasament cu un parinte sau substitut al acestuia si raspunsuri consecvente din partea acestuia, dar si alti adulti pe care sa ii observe si cu care sa relationeze; ceilalti bebelusi nu sunt inca un model comportamental de urmat pentru el, ci doar parteneri care pot oferi situatii de invatare. Adultul este cel care ofera modelul si il calauzeste atunci cand este cu ceilalti bebelusi.
La ce ii ajuta bebelusului acest tip de educatie?
Daniel Goleman, in cartile sale ”Inteligenta emotionala” si „Inteligenta sociala”, a popularizat si consacrat aceste concepte. Studiile arata ca satisfactia si fericirea personala sunt mai degraba legate de calitatea relatiilor pe care le avem in viata si mai putin de realizarile academice pe care parintii, in special, le supraestimeaza. Este nevoie, pe parcursul intregii noastre vieti, sa stim cum sa initiem o relatie, sa o pastram, sa o imbunatatim sau sa stim cand renuntam fara sa ne pierdem echilibrul. Astfel, atentia pe care o putem acorda in primii ani de viata in a forma abilitati sociale precum empatia, altruismul, optimismul, perseverenta, asertivitatea, umorul este un bun si o investitie in bunastarea copilului si adultului ce va deveni.
Pe Lidia Gheorghe, psiholog si educator prenatal certificat Lamaze, o poti gasi la Centrul 9luni sau la Cursuri bebelusi.
