Puiul de om creste cu dragostea mamei si a tatalui, evident. Dar, trebuie sa recunoastem ca legatura dintre mama si copil, cel putin in primii ani de viata este o cu totul speciala. Dragostea este esentiala pentru o buna si completa dezvoltare a copilului. Pare poezie, dar nu este asa. S-a dovedit ca in absenta legaturilor sufletesti, a dragostei in forma sa cea mai pur, puiul de om nu se poate dezvolta normal.
Nasterea copilului este similara unei explozii a sentimentelor. Tot ceea ce iti imaginezi despre maternitate este cu mult peste asteptari, in momentul in care iti tii in brate, pentru prima data copilul. Sunt lucruri pe care nu le stiu si nu le inteleg, decat mamele.
Serge Lebovici, psiholog si psihoterapeut francez, specializat in psihologia familiei si a copilului, sustine ca dragostea materna este o reactie instantanee de atasament total si definitiv fata de copil. “Chimic, este o reactie care este declansata de instincte. Sentimentul profund de dragoste pe care il are mama, in special, este o reactie chimica, biologica de raspuns la actiunea unor hormoni. Este insa absurd sa ne imaginam ca dragostea de mama este doar atat!”, afirma Serge Lebovici.
“Nu stiu daca pot descrie dragostea de mama. Pentru mine este cel mai coplesitor sentiment. Este mai mult decat viata mea, este totala si nu se poate cuprinde in cuvinte”, spune Simona, mama unei fetite de trei ani. Dragostea de mama are componente de care uneori mamele, parintii in general, nu le observa. Este vorba de reactiile sufletesti pe care le provoaca copilul. Chiar daca este foarte mic, bebelusul este capabil sa-si cucereasca pe adulti.
“Daca parintii au instincte, atunci evident, au si copiii. De la bebelusi de cateva luni pana la strengarii de 4-5 ani, stiu instinctiv sa-i cucerereasca pe parinti. Au abilitatea de a provoca emotii care ii cuceresc pe adulti. Aceasta face parte dintr-un intreg mecanism de supravietuire, care vine la pachet cu bebe, si care sta la baza relatiilor dintre copil si parinte. Cred ca ar trebui sa ne intrebam daca nu cumva parintii sunt, in fapt, sedusi definitiv de copilul lor, si daca nu cumva aceasta este explicatia dragostei care exista, neconditionat intre parinti si copii”, spune Serge Lebovici, in cartea sa “Descifrarea copilului prin psihanaliza”.
“Cu certitudine, dragostea mea pentru copii s-a modificat. Creste odata cu ei. Am uneori sentimentul ca iubirea este atat de puternica incat doare. Simt dragostea pentru copii fizic, in inima mea, in mintea mea”, spune Cristina, mama a doi gemeni, o fata si un baiat de cinci ani.
Copilul creste din dragostea mamei
Dragostea materna are insa foarte multe moduri in care se manifesta. Freud a fost cel care a descris, prima data, din punct de vedere psihanalitic, aceasta relatie speciala intre mama si copil. El a spus ca dragostea de mama este fundamentul structurii personalitatii adultului de mai tarziu, si ca este la fel de indispensabila omului ca si aerul. “Daca la inceput dragostea de mama este o relatie instinctuala, aceasta se dezvolta in timp, pana la sentimentele umane profunde, care sunt caracteristice fiintelor rationale. Dragostea materna fiind o manifestare filtrata rational in sensul binelui”, explica Serge Lebovici.
“Experienta maternitatii este cea mai completa si mai totala dintre experientele pe care le poate avea o femeie. O mie de tratate si o mie de specialisti nu pot pune in cuvinte ce simte o mama, ce modificari totale, complete si definitive se petrec intr-o femeie, atunci cand devine mama. Este cel mai greu, dar cel mai frumos lucru din lume”, spune Alexandra, de 34 de ani, mama unui baiat de cinci ani.
Iubirea parintilor stimuleaza creierul copilului
Serge Lebovici sustine ca dragostea mamei, a parintilor, este cea care stimuleaza creierul copilului, care il ajuta pe nou nascut sa relationeze si il invata sa se adapteze la lumea din jur. Sunt de notorietate exemplele copiilor abandonati, care aveau tot, dar erau privati de dragoste. S-a constatat ca au fost incapabili sa aiba o dezvoltare normala.
Este demonstrat ca efectele pozitive ale dragostei materne (care presupune nu doar afectivitate, ci si comunicare, implicare, interes si o preocupare constanta pentru copil), sunt cele care stimuleaza si sustin dezvoltarea psiho-somatica. Interactiunea dintre mama si copil, adaptata nevoilor acestuia din urma, in fiecare din etapele lui de dezvoltare sunt suportul cel mai important pe care trebuie sa-l primeasca. Iar toate acestea nu sunt doar vorbe. In spatele acestor afirmatii se ascund interactiuni psihice demonstrate. Se poate spune deci, fara teama de a exagera, ca dragostea mamei poate sa miste lumea si ca este elementul fara de care copilul nu poate creste.
