Toata lumea asteapta cu sufletul la gura ca bebele sa implineasca un an de zile. Si asta nu fiindca se da in vant dupa petreceri si nu stie cum sa gaseasca un motiv pentru a manca tort de morcovi. Ci pentru ca speram ca dupa un an va fi mult mai simplu.
Desi, este adevarat, ca odata ce am trecut acest prag am auzit vorbe ca de abia dupa un an jumatate iti poti permite primul oftat de usurare. Ca o fi atunci o perioada minunata in care poti citi in liniste cartea in timp ce bebele isi pune supa in farfurie si mananca singur, nu stiu. Eu am sa va povestesc cum este in primele luni dupa ce a facut un an de zile.
In primul rand, nu mai ai restrictii la mancare, de acum poti sa ii dai ce mananci si tu. Gata cu fructele date pe razatoare si cu legumele pasate, de trebuia sa speli o gramada de vase ca sa faci cateva lingurite de pasta scarbicioasa la gust si infatisare. Acum ii poti da exact ce mananci si tu, desigur, daca mananci sanatos, pentru mac-uri pizza si alte saorme mai asteapta cativa ani, spre niciodata. Iar fructele le poti taia bucatele, sa le manance ca un om mare, numai ca mai rasfatat.
Daca a fost un pitic mai grabit atunci inseamna ca se deplaseaza suficient de bine si fara ajutorul tau. Si poti sa faci tot felul de lucruri in timp ce el misuna. Sau sa nu faci nimic, ceea ce este o imbunatatire substantiala fata de primele luni cand il aveai in permanenta in brate. Sau fata de lunile in care invata sa mearga cand aveai impresia ca vei ramane cocosata pe vecie. Este adevarat ca si acum se va agata de picioarele tale si te va striga non stop, fie ca vrea ceva sau nu, ca are sau nu ceva sa iti spuna. Oricum, e un sunet linistitor, daca face asta inseamna ca nu este prin alta parte cazut in cap sau inghitind ceva ce nu are voie.
Iar timpul trece mult mai usor, de fapt atat de usor incat nici nu intelegi unde se duc zilele. Ti-l petreci acum intr-o continua joaca fiindca prichindelul intelege si repeta tot felul de lucruri. In plus, esti atat de atras de rasul sau incat ai vrea incontinuu sa il vezi numai cu gura pana la urechi. Ceea ce iti poate pune imaginatia la mare incercare. Din 5 in 5 minute te gandesti ce sa mai gasesti nou, stralucitor, gadilicios si vesel. Din fericire dupa o vreme le poti repeta, caci le va gasi la fel de interesante.
Exista, desigur, si o parte negativa. Si anume ca a descoperit plansul. O facea si inainte, dar nu constient. Acum insa plange fiindca vrea ceva foarte exact. De multe ori un lucru care nu se poate. Si, cum inca nu le-am invatat limba si nu le putem dezvolta teoria care sta in spatele interdictiei, va plange destul de des. Mai mult decat inainte oricum. Plange pentru ca vrea sa se joace in gunoi, fiindca vrea sa imprastie apa in toata casa, fiindca nu il lasi sa se plimbe cu foarfeca etc etc. Un lucru bun este ca se va opri daca reusesti sa ii atragi atentia catre altceva. Sau sa ghicesti ce anume il supara cu adevarat si il face mai morocanos ca de obicei.
Cu toate acestea mie mi se pare o perioada minunata, inca nu sunt copii mari, dar nu mai sunt nici bebelusi. Si sunt extraordinar de draguti. Multa imaginatie va doresc si sa va jucati si sa radeti cat mai mult!
