Ce este ataşamentul?
Din clipa în care vin pe lume bebeluşii sunt pregătiţi să ne înveţe să le înţelegem nevoile. Drept urmare, atunci când devii mama răspunzi instinctual la orice plâns al bebeluşului fără să te gândeşti că disponibilitatea ta va duce la a avea un copil răsfăţat care se învaţă în braţe. Şi aşa e firesc şi sănătos să faci. Evident, vor exista mereu în jurul tău persoane care “ştiu mai bine” şi care îţi vor atrage atenţia că îl mângâi prea des, că îl ţii în braţe prea mult, că prea eşti la dispoziţia lui şi că asta înseamnă clar răsfăţ.
Noroc că există tot mai multe dovezi ştiinţifice şi informaţii accesibile care arată că atenţia acordată copilului îi favorizează dezvoltarea prin crearea unei legături afective cunoscute şi sub denumirea de ataşament. Cu cât mai acordaţi suntem la el şi nevoile sale, cu atât mai puţin răsfăţaţi vor fi când vor creşte şi mai independenţi.
Ataşamentul e o legătură intensă formată între copil şi părinţi ce îi permite acestuia să se simtă iubit şi în siguranţă, iar asta favorizează dezoltarea creierului. Cu alte cuvinte, creierul unui bebeluş care beneficiază de confortul îmbrăţişărilor şi de contact fizic nu va fi preocupat de supravieţuire şi se va putea concentra pe învăţare, pe descoperire, pe acumulare de experienţe.
Calitatea ataşamentului
Calitatea acestui ataşament variază în funcţie de reacţiile părinţilor la nevoile copilului. Când răspunsul lor este unul blând, imediat şi constant, iar nevoile bebeluşului sunt înţelese el învaţa să aibă încredere.
Ca orice abilitate, capacitatea părintelui de a decodifica mesajele non-verbale ale bebeluşului se dezvoltă în timp, cu exerciţiu. Ataşamentul de dezvolta treptat, răspunzând nevoilor fizice şi emoţionale ale copilului.
Când lucrurile decurg bine vorbim de ataşament securizant. Copilul ştie că poate conta pe părinţi pentru a-i satisface nevoile, e mai relaxat, mai curios şi dornic să înveţe şi să exploreze. El se întristează când e separat de părinţii săi şi se linişteşte când ei reapar. O astfel de conexiune cu bebeluşul implica disponibilitatea părinţilor şi se formează prin experienţe emoţionale pozitive, prin apropiere fizică, prin activităţi comune şi printr-o comunicare constantă şi de calitate.
(…)
Citește mai mult pe cristinaotel.ro!
