În 1980, preocuparea părinţilor pentru febră a fost denumită sugestiv de medicul pediatru Barton Schmitt, „fobie de febră”, ca rezultatul al unui studiu prin care se demonstra că febra este unul dintre cele mai frecvente motive ale părinţilor de a căuta asistenţă medicală pentru copiii lor, chiar şi atunci când nu este cazul.
Denumirea de “fobie de febră” a apărut în urma unui document publicat în 1980 de către Schmitt, care conţine rezultatele unui studiu în care 81 de părinţi au fost întrebaţi despre ce înţeleg ei prin termenul de „febră”. Toţi părinţii au fost îngrijoraţi, fără motive întemeiate, de febra uşoară, cu temperaturi de 38,9 grade Celsius sau mai mici. Majoritatea părinţilor (52% dintre ei), considerau că febra cu temperatură de 40 grade Celsius sau mai mică ar putea provoca efecte neurologice secundare.
►Citeşte şi Cum imi dau seama ca bebelusul are febra?
Astăzi, la mai bine de un sfert de secol de la apariţia studiului, încă sunt părinţi care se îngrijorează teribil atunci când temperatura corpului copilului este este puţin peste limita normală – adică depăşeşte uşor 38 de grade Celsius.
Din păcate, ceea ce foarte puţine mămici ştiu, este că febra reprezintă un semn că organismul se luptă cu microbii. Febra moderată semnalează prezenţa în organism a unui “intrus” cu care acesta a început să lupte. Aşadar, reprezintă un mecanism de apărare care, în afara cazurilor extreme (apar alte simptome violente, valorile temperaturii cresc foarte mult sau durata stării febrile se măreşte îngrijorător), nu e bine să fie întrerupt.
Iată cum acţionează febra uşoară:
• Semnalează prezenţa unei infecţii şi îi da medicului indicii despre tipul acesteia.
• Induce o stare benefică de moleşeală, de repaus (eventual la pat) – în lipsa activităţii fizice, organismul lupta mai uşor cu duşmanul.
• Reduce infecţia, întrucât microorganismele care invadează corpul sunt distruse de temperatura ridicată.
• E dovadă clară că sistemul imunitar funcţionează.
► Citeşte şi Greşeli în tratarea febrei la copii
Aşadar, ce trebuie SĂ facem şi ce SĂ NU facem, atunci când copilul are febră
Da - Focusează-te pe copil, nu pe temperatura pe care ţi-o arată termometrul. “Nu trebuie să reduce febra, dacă cel mic are chef de joacă, mănâncă bine şi se comportă obişnuit” – ne sugerează medicul pediatru Wendy Sue Swanson, de la Spitalul de Copii din Seattle.
Nu “înfometa febra” – Uită de zicala “Hrăneşte răceala şi înfometează febra”. Poate că da, un copil care face febră are mai puţină poftă de mâncare, dar dacă nu vrea să mănânce, încearcă totuşi să îi oferi o dietă echilibrată, o mâncare sănătoasă. Copiii bine hrăniţi se luptă mai bine cu infecţiile.
Da - Hidratează-l corespunzător – Transpiraţia din timpul febrei deshidratează copilul, aşa că îngrijeşte-te să îi dai apă sau, în caz de vomă şi de diaree, băutură natural cu eletcroliţi.
Nu – Nu îl îmbrăca prea subţire sau prea gros – Atunci când temperatura este foarte mare, copilul poate manifesta frisoane, cerând să fie îmbrăcat mai gros au mai subţire decât în mod normal. Dar nu este indicat să dai drumul la caldură, să îl imbraci mai gros ori să îl înveleşti cu o patură groasă. Aceste măsuri nu fac decât să crească şi mai mult temperatura corpului şi să apară riscul de hipertermie.
► Citeşte şi Febra la bebelusi: cauze si tratamente
Vârsta copilului – În general, cu cât e mai mic, cu atât febra este mai îngrijorătoare. Cheamă doctorul dacă micuţul are sub trei luni, iar temperatura corpului este de 38 de grade Celsius sau mai mare; 38, 8 grade Celsius sau mai mult dacă are între 3 şi 6 luni şi peste 39.4 grade Celsius, dacă are peste 6 luni.
Durata febrei – În cazul în care bebeluşul de 3 - 12 luni are temperatura corpului de 38 de grade Celsius mai mult de 24 de ore, contactează medicul. La fel trebuie să procedezi şi dacă cel mic are între 1 şi 2 anişori şi face febră de 38 de grade Celsius timp de 2 zile sau mai mult şi dacă durează peste 3 zile la un copil de peste 2 anişori.
Simptome – Cheamă medicul dacă febra este însoţită şi de alte simptome care trădează probleme ale gâtului, ale tractului urinar sau ale infecţiei urechilor, cum ar fi: vomă repetată, diaree, durere severă a urechii, durere de cap, apatie, probleme de respiraţie, semen de deshidratare (scutece uscate, lipsa lacrimilor)
Sursa: Parents
