Probabil ca iti vei face repede o cruce si vei spune, doamne fereste, cum poti spune asta? Bebelusul meu este cel mai frumos lucru de pe Pamant.
Indiferent daca este cazul tau sau nu, se pare ca un procentaj important de parinti cred despre bebelusul lor ca este...urat!
Un studiu nestiintific din Marea Britanie a aratat ca multi parinti cred despre comoara lor ca nu este definitia frumusetii si in secret se gandesc ca este chiar urat. Conform studiului desfasurat de PromotionalCodes.org.uk, 18% dintre parinti admit ca se gandesc la uratenia bebelusului lor.
Ce zici? Te incadrezi intre cei 18%? Personal, si aici trebuie sa imi fac mea culpa, am crezut multa vreme ca toti nou nascutii sunt urati. Si probabil ca, obiectiva fiind si in afara mrejelor maternitatii, aveam dreptate. In cele din urma nou nascutii sunt majoritatea schimonositi, cu pielea rosie si descuamata si casca o gura rosie urland cat ii tin bojocii (asta nu are de a face cu uratenia, dar adauga mult la impresia generala). In plus, nu isi deschid ochii mai deloc si par chinuiti non-stop, mai putin cand se relaxeaza la san.
Ei bine, in faza a doua, in momentul in care am ramas insarcinata, s-a produs brusc o schimbare in capul meu si toti bebelusii mi se pareau draguti, adorabili in neajutorarea lor si cu plansul lor subtire.
Faza trei a insemnat din nou o schimbare si s-a produs in momentul in care am nascut. Din pacate nu am reusit sa nasc natural deoarece domnisorul se pozitionase fix invers decat ar fi trebuit, dar din fericire asta mi-a dat ocazia sa am un bebelus impecabil. Era grasut, rosu in obraji, cu pielea curata si deschisa la culoare, blond si – mi se parea mie – zambitor. Spre diferenta de sarmanii bebelusi trecuti prin chinurile nasterii.
Evident ca nu puteam spune nimanui ca mi se parea frumos ca picat din soare si intruchiparea bebelusului perfect. Dar simteam o mandrie si o bucurie nemaipomenita cand lumea il admira.
Dar ce crezi? Ma uitam de curand la pozele de dupa nastere si am avut un soc. Bebelusul meu fusese urat, nici urma de luminozitatea si dragalasenia de care imi aminteam eu. Am dat clic pe doua trei poze, convinsa ca prima fusese o poza proasta, un unghi prost care il dezavantajase total pe bietul copil.
Dar nu, nu vai, frumosul meu bebelus nu era nici pe departe frumos. Dragut, simpatic, haios, spuneti-i cum vreti dar numai frumos nu. Si mi-am amintit cum ma uitam la ceilalti bebelusi si in sinea mea imi parea rau pentru mamicile cu bebelusi nu atat de frumosi ca al meu. Care mi se parea angelic de-a dreptul.
Imi amintesc de ce spunea o prietena de-a mea cand si-a vazut primul copil: „arata atat de urat, cu fata stramba si tumefiata. M-am speriat gandindu-ma ca va fi extrem de urat. Dar in acelasi timp am stiut ca il voi iubi neconditionat si mi-a fost drag de el din prima clipa.”
Si astfel ne iubim copiii neconditionat. Aproape toti bebelusii arata ciudat cu cateva exceptii. Ceea ce inseamna ca cei mai multi parinti vad o versiune distorsionata a copilului care nu este reala. Sau care, in mod magic, este exact cea adevarata.
Dragele mele, voi cum v-ati vazut bebelusul pentru prima oara?
