Inca din perioada in care esti gravida (mai ales daca este primul copil), ai tendinta sa citesti tot ce gasesti de la carti, la articole de pe net, din reviste de specialitate, si cand te trezesti cu mogaldeata aia neajutorata care nu stie sa spuna ce vrea, uiti tot!!!
La primul copil, ai tendinta sa fii exagerata si sa faci totul exact cum ai citit tu articolele scrise de specialisti. La al doilea te mai relaxezi (nu stiu cum e la al treilea pentru ca eu m-am oprit la doi!).
Cert este ca, la primul am aflat ca nu e bine sa foloseasca copilul suzeta pentru ca exista riscul sa se deformeze dantura, cerul gurii (daca as fi fost mai atenta as fi observat ca este vorba despre copiii care o folosesc si dupa aparitia primilor dinti, care nu renunta la ea pe toata perioada somnului etc). Asa am decis sa nu o folosim.
La al doilea am decis sa-i dau suzeta si am avut parte de altfel de nopti. Adica, nu tu plansete, nu tu stat cu copilul in brate sa adoarma si sa-l pui incet-incet pe patut sa nu se trezeasca. Adica o alta viata! Il puneam in patut, ii dadeam suzeta si adormea fericit, daca se trezea noaptea o cauta singurel, o baga in gurita si, gata! Nani-nani, puiul mamei.
Cum am renuntat la suzeta? Asta in partea a doua. Sa introduci suzeta in viata copilului tau e o decizie pe care trebuie sa ti-o asumi, ca si decizia de a scoate suzeta din obisnuinta piticului.
Cum am procedat eu? Am ascuns suzeta si i-am pus in patut o papusa mica de cauciuc pe care sa o roada (am profitat ca era perioada de aparitie a dentitiei). Adormea cu papusica in manuta, cu capul ei in gurita, dar o scotea singurel. Oricum stateam acolo sa il supraveghez, sa stiu ca este totul in regula. Primele zile au fost dificile pana s-a acomodat cu ideea ca nu mai era prietena cea mai buna.
Treptat, i-am pus in patut si un ingeras de plus, mai indicat sa il tina in brate in timpul somnului decat jucaria de cauciuc care era cam tare si copilul se intorcea noaptea peste ea. E drept ca papusa de cauciuc a ramas in patut o lunga perioada, insa in partea opusa, spre picioruse. Pana cand a gasit altceva, alt prieten cu care sa-si petreaca dulcele somn.
Antoaneta Smaranda (www.piticidarvoinici.wordpress.com)
