Abilitatea de a adormi este înnăscută, la fel ca cea de a respira și cea de a mânca… Fals! Copilul trebuie să înveţe să adoarmă la fel cum învaţă să mănânce sau să pună cuburile într-o anumită ordine. De aceea pediatrii recomandă părinților să le formeze bebelușilor o rutină de somn. Ceea ce nu este tocmai ușor, după cum a experimentat și o mămică-blogger din Australia, care a apelat la ajutorul unui specialist în probleme de somn. Ce metodă a abordat?
Leah Goulis este una dintre mămicile care a avut parte de multe nopți nedormite. Până la 18 luni, fetița ei, Madeleine, obișnuia să se trezească de cel puțin 5-6 ori pe noapte, un program haotic care a epuizat-o nu doar pe mamă, ci întreaga familie. Dacă primul copil, un băiețel de 3 ani, nu a avut astfel de probleme, mezina a dus-o în pragul disperării. Asta până când, la vârsta de 1 an și jumătate, Leah a apelat la ajutorul unui specialist în probleme de somn.
“Ideea de a <învăța> un copil să doarmă nu am înțeles-o deloc. Cum adică un bebeluș are nevoie să învețe să doarmă? Nu este o abilitate dobândită din naștere precum respiratul, înghițitul, mâncatul ori dorința de a merge în picioare? De ce trebuie să-l înveți pe un copil să doarmă?!
Timp de 18 luni m-am chinuit să o determin pe Madeleine să doarmă fără întrerupere întreaga noapte. Și cum metoda de <a o lăsa să plângă până adoarme> a iești din start din discuție, m-am chinuit în fiecare noapte să o adorm în brațele mele”, povestește Leah pentru KidSpot.
“Luni la rând, Madeleine se trezea din somn la ora 9.30 seara și plângea după mine sau după tatăl ei. Glumeam cu soțul meu și chiar găsisem un titlu pentru acest moment: < Madeleine Special>. Însă acest obicei n-a mai fost amuzant, căci ora de trezire s-a repetat la 11 seara, apoi la 1 dimineața, la 3... Până când am cedat și am luat-o cu noi în pat. Însă nici acest lucru nu a fost de ajutor. Toți eram deja niște zombi, până când am apelat la ajutorul unui specialist în probleme de somn, Jo Ryan. La prima întâlnire, Jo ne-a promis că vom avea un copil care va dormi toată noaptea în mai puțin de o săptămână...
Foto: KidSpot
Prima zi – Jo preia conducerea!
Când Jo a rămas pentru prima dată la noi acasă peste noapte a fost ca și cum ne-ar fi vizitat Mary Poppins. După o scurtă sesiune de joacă cu Madeleine, ne-a recomandat să o culcăm mai devreme pe fetiță: la 7.30 seara. Nu dormise decât o singură dată în timpul zilei, la prânz, și era trează de la 2 după-amiaza. Potrivit recomandărilor lui Jo, am pus-o pe Madeleine în pat la 7.15 seara, am învelit-o cu păturica preferată și am sărutat-o pe frunte de <Noapte bună!>. Am ieșit din cameră și, bineînțeles, a început să urle ca din gură de șarpe. Din acel moment, Jo a intrat în camera ei și a preluat <ostilitățile>. Plânsetele au încetat în secunda 2, iar 7 minute mai târziu a ieșit din cameră și zâmbind mi-a spus: <Gata! A adormit!>. Mmmm… Poftim?! Cum așa?! O persoană străină reușește să-mi adoarmă copilul în mai puțin de 10 minute?! De ce ea poate și eu nu?! Cum a reușit? Zgomot alb și mângâieri pe spate!
►Citește și Rutina de somn la copii. Recomandările specialistului
Au mai urmat două reprize de plâns la 8.35 și 10 seara. De fiecare dată, Jo a intrat în cameră și a aplicat aceeași metodă. Apoi… liniște toată noaptea! Până la 6,20 dimineața, când maimuțica mea s-a trezit fericită.
A doua zi – E rândul meu!
În următoarea seară, a fost rândul meu. Așa că, în timpul zilei, i-am schimbat ora de somn de la prânz. În loc de 12, am adormit-o la 10.58 dimineața. Seara, am pus-o în pat mai devreme, la 7, iar primul lucru pe care l-am observat a fost să văd cât de deranjată era de noua metodă pe care o aplicam. Îmi tot dădea mâinile la o parte. Abia după o jumătate de oră am reușit să o adorm. Nu s-a mai trezit la 9,30, însă la miezul nopții a fost în picioare. Cu urlete, cu tot pachetul… M-am așezat lângă ea, am mângâiat-o pe spate, s-a liniștit, a adormit ca după două ore să o luăm de la capăt. Până la 6 dimineața. Eram extenuată!
A treia zi – Proteste, proteste!
Am respectat ora de culcare, 7 seara, însă Madeleine s-a comportat la fel. Fără mângâieri și doar cu un ușor <Ssst, dormi!>, a reușit să adoarmă la 8.08. Târziu, dar a adormit! Însă <scandalul> a început de la 10.10 seara și a continuat toată noaptea. Din oră în oră! Plus că dimineața s-a trezit la 5.45 și nu a mai vrut să adoarmă la loc. Deloc!
►Citește și Regresia somnului la bebeluși. Explicații pe înțelesul mămicilor
A patra zi – Apar progresele!
Extrem de deznădăjduită și fără prea multă speranță am culcat-o pe fiică-mea în jurul orei 7 seara, respectând recomandările lui Jo. De data aceasta, părea că Madeleine a prins mișcare. S-a întins frumos în pat, ba chiar s-a învelit singurică. După un pic de <răsfăț>, a adormit în doar 15 minute. Apoi… nimic până la 4.10 dimineața. Între 4 și 5 dimineața, după spusele lui Jo, este <perioada critică>. Am repetat <procedura> și a dormit fără probleme până la 6.15.
A cincea zi – Apare speranța!
Bun, Madeleine deja știa ce are de făcut! După ce am citi povestea, s-a pregătit de culcare. La 7 seara. Cum nu prea a mai dorit să fie mângâiată, m-am așezat pe podea, lângă pătuțul ei, și am supravegheat-o până când a adormit. După 20 de minute. Deși în timpul nopții s-au auzit câteva scâncete, însă fără să fie nevoie de prezența mea, căci Madeleine s-a liniștit singură, de <trezirea> de la ora 4 dimineața nu am avut scăpare. Însă s-a liniștit destul de repede, iar până la 6 a dormit liniștită.
A șasea zi – Misiune îndeplinită!
Ritualul de culcare s-a terminat rapid cu o îmbrățilare și un pupic de <Noapte bună!> pe la 7 seara. Am decis să nu mai stau în cameră, am ieșit, am avut parte de un protest scurt și lipsit de intensitate după care… liniște totală. Doar un mic scâncet în timpul nopții, însă s-a liniștit singură. Nu am mai avut parte de <deșteptarea de la 4.00>, iar maimuțica s-a trezit binedispusă la 6.30 dimineața.
►Citește și De ce transpiră bebe în somn?
Care este concluzia? Nu am reușit să-mi învăț copilul să doarmă în 3 zile. Dar am obținut rezultate notabile în 6! Tot e ceva, nu?!”, încheie Leah povestea sa.
Ce poți învăța din experiența mămicii din Australia? Că nu trebuie să renunți ușor, indiferent cât de greu ar părea lucrurile. Iar atunci când simți că ești depășitp de situație să apelezi la ajutorul unui specialist.
