Mulţi dintre noi, înainte de a avea un copil, ne simţeam stângaci în preajma copiilor mici, nu ştiam cum să vorbim cu ei, totul ni se părea forţat şi un pic ciudat. Oare ce o gândi copilul acesta acum?, ne întrebam. Pentru că nu aveam nici cea mai vagă idee ce îl atrage, ce îl sperie, ce îi este indiferent.
Unii dintre aceştia în momentul în care devin părinţi îşi simt instant bebeluşul, ştiu ce şi cum trebuie să facă pentru a fi buni părinţi. Alţii însă, atât mame cât şi tati, se simt în continuare extrem de stângaci şi în permanenţă speriaţi că nu sunt destul de buni. Iar această spaimă vine din faptul că nu intuiesc ceea ce trebuie să facă – se bazează pe fel de fel de cărţi sau pe sfaturile prietenilor.
Pentru unii instinctul se activează mai greu şi nu este nimic anormal în asta. Singurul sfat care se impune în aceste condiţii este Fake it till you make it. Nu ştii ce să faci? Atunci mimează că ştii ce să faci şi vei fi în regulă. Şi asta pentru că toate aceste mimări îţi vor activa până la urma instinctul, nu există nicio îndoială în această privinţă.
Deci ce trebuie să faci?
Să ţii bebeluşul în braţe.
Vedeţi, este chiar simplu. Ţine cât mai mult bebeluşul în braţe şi vei ajunge să ai o conexiune bună cu el. Încearcă să îl ţii piele pe piele. Te vei simţi şi tu minunat. Nici nu contează dacă eşti tată sau mama sau bunic sau prietena de familie – atingerea de piele pe piele cu bebeluşul eliberează oxitocina, hormonul care reglează temperatura corpului şi starea de sănătate. Eliberarea lui te face să te simţi bine, fără să-ţi poţi explica de ce.
Încearcă să ţii bebeluşul în braţe cât mai mult, nu doar când plânge sau câteva minute când ai o efuziune. Apelează la un sistem de purtare şi ţine-l aproape de tine. Aceasta este modalitatea în care bebeluşii se simt cel mai liniştiţi.
Să vorbeşti cu bebeluşul
Nu îţi închipui că trebuie să vorbeşti stâlcit, ba chiar dimpotrivă. Foloseşte cel puţin în acest stadiu tonul tău normal. Nici ceea ce spui nu contează prea mult. Vei vedea că pe măsură ce o faci ţi se va clădi un ton şi o cadenţa specială în dialogul tău cu bebeluşul – important este deci să treci peste primul prag fără să analizezi prea mult ce faci.
Să te uiţi la bebeluş şi el la tine.
Ochii sunt o cale perfectă de comunicare, chiar dacă nu scoţi un cuvat. Chiar a fost făcut un studiu care a arătat ca bebeluşii pot să citească emoţiile privind numai ochii unei persoane.
Când faci asta însă ţine cont de faptul ca bebeluşii nu au privirea bine dezvoltată în primele săptămâni după naştere, aşa că nu stă mai departe de 20-25 de cm.
Iar partea bună în toate acestea este nu numai că îţi vei căpăta mult dorită încredere în tine ca părinte, ci vei primi cadou mult mai mult decât atât – fericirea neaşteptat de intensă care vine dintr-o relaţie completă de iubire.
