Este o mare mândrie pentru părinţi că bebe a trecut de la statul în fund direct la statul în picioare. Dar şi mersul în patru labe are beneficiile lui pentru dezvoltare.
Studii americane au arătat că, în ultimii 20 de ani, tot mai mulţi bebeluşi (evident, se referă la ai lor, dar putem lua exemplu) au bifat tot mai târziu etapele importante ale dezvoltării sau chiar le-au sărit cu totul. Iar mersul de-a buşilea este una dintre aceste achiziţii foarte valoroase în creşterea unui copil, atât fizic, cât şi intelectual şi emoţional. Cauza pe care aceste studii au găsit-o este recomandarea din 1994 a mai multor organizaţii medicale, inclusiv a Academiei Americane de Pediatrie, referitor la punerea pe spate la somn a bebeluşilor – şi nu pe burtă - pentru a preveni sindromul morţii subite. Este adevărat, recomandarea a funcţionat în acest sens, dar a generat această modificare de comportament a părinţilor şi, implicit, a bebeluşilor: cei mici încep să meargă de-a buşilea mai greu, mai târziu şi, uneori, deloc, trecând direct la mersul în picioare. Mare păcat, pentru că această etapă este una plină de beneficii pentru cel mic:
Întăreşte muşchii braţelor şi trunchiului, pentru că cel mic trebuie să îi folosească permanent pentru a-şi susţine greutatea. În plus, sunt întăriţi toţi muşchii spatelui de care va fi nevoie ulterior, pentru ridicarea la poziţia bipedă şi un mers corect. Un adult care a mers de-a buşilea în copilărie se cunoaşte faţă de unul care n-a făcut-o: primul va face, cu siguranţă, mai multe tracţiuni la bară şi va reuşi să se tragă afară dintr-o piscină, de exemplu, mult mai repede.
Ajută la rafinarea abilitaţilor motorii prin dezvoltarea arcului palmar şi întărirea ligamentelor de la nivelul încheieturii. Se spune că adulţii care au sărit această etapă în copilărie au un scris mai urât şi mai dezordonat decât cei care au bifat-o. Şi asta din cauza lipsei de rafinament în abilităţile degetelor de la mâini.
►Citește și Accidente cu bebelușii care merg de-a bușilea
Ajută la coordonarea între cele două părţi ale corpului, stânga şi dreapta. În aceste mişcări, cele două jumătăţi ale creierului trebuie să coopereze, iar asta va ajuta copilulu pe viitor, când va fi nevoit să stăpânească tot felul de deprinderi: să se îmbrace singur, să se hrănească, să facă parte dintr-o echipă sportivă etc.
Catalizează dezvoltarea emoţională a bebeluşului prin multitudinea de emoţii pozitive şi negative asociate mersului de-a buşilea şi, mai ales, perioadei de învăţare. Două dintre acestea sunt frustrarea că nu poate ajunge la lucrurile pe care şi le doreşte şi, ulterior, satisfacţia că a deprins o nouă abilitate, care îi oferă un nou nivel de independenţă. Aceasta va permite bebeluşului să-şi stabilească noi ţeluri – precum a ajunge la biblioteca pe care, până atunci, a putut-o privi doar de departe – şi să treacă printr-un adevărat travaliu emoţional asociat încercărilor de atingere a acelui ţel.
Ajută la dezvoltarea abilitaţilor vizuale. Învăţarea mersului de-a buşilea vine cu destulă nesiguranţa, astfel încât bebeluşul să-şi facă un obicei din a privi la mânuţele sale şi apoi la punctul din depărtare la care doreşte să ajungă. Aceasta alternantă – privire de aproape, privire la distanţă – va şlefui foarte bine abilităţile sale vizuale, dat fiind că antrenează muşchii oculari.
►Citește și Și adulții merg... de-a bușilea! Cel mai eficient exercițiu de fitness
Ai căzut pradă tentaţiei de a-l ţine de mânuţe pe bebe să se ridice şi acum, de voie, de nevoie, trebuie să-l plimbi în toată casa? Pune mersului o pauză şi reveniţi în poziţia de-a buşilea – inclusiv tu, pentru că cel mic va imita mereu cu interes ce vede la părinţii săi. Şi lasă-l mai mult timp pe burtica, vei vedea că, în câteva zile, dorinţa de independenţă va fi mai mare decât frustrarea neputinţei.
Sursa: Parenting.com
