Nu cred că sunt singura mamă care trebuie să se lupte cu mofturile bebelului la ora mesei. De regulă, Alexia nu strâmbă din nas când trebuie să mănânce, dar are şi ea momentele ei. Plus că, atunci când nu-i place mâncarea, o arată de la primele linguriţe. Caz în care nu insist, ci îi înlocuiesc păpica cu un biberon cu lapte.
Dar, mai sunt şi cazuri când îi dau să pape ceva ce ştiu că îi place şi o mai apucă mofturile la nici jumătate din cantitatea pe care o mănâncă de obicei. Atunci mami tre’ să găsească repede tot felul de tertipuri ca să o facă pe micuţa mofturoasă să înfulece tot. Ce fac?
Uite mai jos o listă pe care o voi updata pe măsură ce Alexia creşte şi va fi nevoie să inventez alte trucuri (şi sunt mai mult decât convinsă că aşa va fi!).
- Pentru ora mesei, o îmbrac într-o salopetă pe care o las să o murdărească la greu. Oricât am încercat să o fac să nu mai murdărească hainele la masă, nu mi-a ieşit, aşa că m-am adaptat. Iar salopeta i-o pun cu vreo jumătate de oră înainte să îi dau mâncare. Nu de alta, dar vreau să se calmeze după orăcăitul de rigoare care însoţeşte procesul de îmbrăcare.
- Când devine agitată şi tot întinde mânuţa spre mine o las să o bage în castronelul cu mâncare. Asta doar cât să simtă păpica pe degeţele. Aşa se linişteşte şi mă lasă să îi “îndes” linguriţa în gură.
- Îi dau o linguriţă şi ei cu care se face că papă. Asta produce multă mizerie! Înainte să îşi bage ea linguriţa în gură, hop i-o strecor pe a mea cu mâncare. Apoi îmi laud fetiţa că a reuşit să pape singură!
- Cu o mână îi flutur pe deasupra capului o jucărie, sau ceva zornăitor care îi atrage atenţia. Cum cască guriţa mare, hop aterizează şi mâncarea. Dacă o acceptă, înseamnă că nu s-a săturat. Dacă o scuipă, începe să plângă, sau îşi ţine buzele lipite, e clar – şi-a făcut plinul.
- Se mai întâmplă ca, după 5-10 minute, să nu mai vrea să pape. Mă joc puţin cu ea, o fac să râdă, apoi după 1-2 minute mai încerc. Şi, surpriză, Alexia înfulecă în continuare. Copilul meu doar voia o mică pauză.
- Cum Alexiei îi plac la nebunie reclamele, o pun cu ochii-n tv, şi, când încep spoturile publicitare, se concentrează atât de tare la ele, că mă lasă să îi bag în guriţă câtă mâncare vrea muşchiul meu – dar asta numai când are de-a face cu ceva care îi place. Dacă încerc să îi dau mâncare care nu e pe gustul ei, parcă are buzele lipite şi nu îi mai deschizi guriţa nici cu… ranga.
Şi, fireşte, nu lipsesc din meniu onomatopeele, pisicelile, strâmbăturile, pupăturile şi orice o face să râdă, să se simtă bine. Desigur, meniul mai include şi laude “Bravo Alexia! Papă Alexia! Aşa frumoasa mamii!” şi ce-mi mai vine pe moment.
(...)
Citește mai mult pe blogulmamei.ro!
