Odată adus acasă Andre de la maternitate, a durat fix 30 de secunde momentul nostru de liniște și împlinire.
Urma să înțelegem că un mare dușman stătea după ușă gata să atace, doar că din fericire, noi dețineam arma secretă: CĂCIULA. Și nu orice căciulă, căciula de bebeluși, aceea albastru-bebe sau după caz roz pal, din bumbăcel, care se leagă sub bărbie pentru mamele relaxate sau fără să se lege deloc, pentru mamele mai puțin relaxate care au auzit ele undeva, că bebelușii se pot sugruma cu legăturile sau pot înghiți nasturii, de aia i-a lăsat cu bluzele desfăcute și sertarul plin de butoni.
Mie nu mi-au plăcut niciodată căciulile, mai ales cele de bebeluși, care oricum pot fi, numai frumoase nu. Fac din aceeași categorie ca și mănușile de bebeluși pe care nu le-am înțeles niciodată.
Eu doar doi copii am, dar la amândoi am reușit să le tai unghiile fără probleme. Orice, oricum, decât acele mănuși care mă oripilează. Mai ales purtate vara.
(…)
Citeşte mai mult pe mamipetocuri.ro
