Zi de zi, autodiversificarea il poate scoate din minti pe cel care trebuie sa stranga dupa fiecare masa. Dar, pe termen lung, copilul are numai de castigat din aceasta initiativa curajoasa.
Despre beneficiile autodiversificarii pentru dezvoltarea copilului, pentru educarea gustului, dar si pentru integrarea armonioasa a celui mic in familie am scris aici. Am recunoscut ca nu-i un proces usor, dar care isi merita toate aplecarile dupa dumicati, toate rundele de manichiura distrusa din cauza timpului prelung petrecut cu mainile in apa si produse de curatare, toate turele masinii de spalat. Lucrurile devin tot mai usoare cu fiecare masa, cu fiecare zi ce se aduna la puterea de intelegere a copilului si la abilitatea sa de manevrare a alimentelor. Ca sa-ti mai dau un puseu de speranta ca lucrurile vor arata mult mai bine in curand, iata cateva sfaturi pentru usurat autodiversificarea. De la mame adunate, numai sfaturi incercate:
Cumpara un scaun de masa simplu si usor manevrabil. Majoritatea bucatilor care-i scapa bebelusului vor ramane blocate in firidele scaunului, iar curatarea acestuia va deveni mult mai solicitanta decat curatarea podelei. Alege un scaun cu design foarte simplu, departe de a fi masiv – pe care sa-l poti baga in cabina de dus sau in cada ca sa-l cureti cu furtunul – fara husa si pernute care n-or sa faca decat sa te scoata din minti pata cu pata.
Nu introduce farfuria si tacamurile pana dupa varsta de un an. Pentru ca nu sunt bune decat sa zboare cu succes de pe tavita si sa distraga atentia bebelusului de la mancare. Dupa un an incepi sa te intelegi cu cel mic, asa ca poti incepe sa-i explici rolul acestor obiecte in ritualul de masa. Vor trece luni bune pana ce vor functiona ca atare, asa ca n-are rost sa te stresezi cu ele prea din timp. Pune-i mancarea direct pe tavita sau direct pe masa, in functie de cum ai pozitionat scaunul de masa.
Sursa foto: mackeymadness.blogspot.ro
Ce mananci tu mananca si bebe. Nu poti spune despre un copil de cateva luni ca e pofticios, dar curios – din plin! Astfel incat episoadele de nemultumire bebeluseasca pot fi reduse considerabil daca tu si cel mic aveti in fata acelasi lucru – evident, la dimensiunile potrivite fiecaruia. Mai mult, satisfactia sa va atinge apogeul cand va vedea cum ii dai mancare de la tine din farfurie. Astfel ii este satisfacuta curiozitatea si simte ca este integrat in familie.
Da-i bucati potrivite. Cu cat mai mic e bebe, cu atat mai mari bucatile, ca sa le poata apuca. Cu cat inainteaza in varsta, cu atat va putea lua cu degetelele obiecte cat mai mici, chiar si firimituri. Un accesoriu foarte util pentru taiat alimentele „alunecoase” – fructele decojite, legumele fierte, carnea zemoasa, branza etc. – este cutitul ondulat, cu ajutorul caruia poti obtine bucati in relief, mai usor de tinut in manuta.
Nu-i aglomera tavita cu mancare, n-o sa faci decat sa-l ametesti si, ulterior, sa-l enervezi ca nu gaseste ce-i place. Da-i trei optiuni (efectiv trei bucati de alimente diferite) si urmareste-l: daca ceva nu-i place (va avea tendinta sa arunce acea bucata cat colo), ia-i alimentul respectiv si inlocuieste-l cu ceva nou. Asa, limitezi numarul dumicatilor care ajung pe jos, ii largesti orizontul de cunoastere gastronomica si ii dai mai multe ocazii sa gaseasca ceva care sa-i placa.
Respecta-i programul de masa. Bebelusul in curs de autodiversificare poate fi si asa un pic nervos ca nu baga in gura atat cat isi doreste cand i-e foame cu adevarat. Nu-ti doresti sa mai ai de-a face si cu frustrarea starnita de o masa intarziata si o senzatie de foame apriga!
Nu te mai stresa ca se ineaca! Cei mici sunt echipati cu asa-numitul reflex de voma sau de a tusi („the gag reflex”) care le permite sa impinga in partea din fata a cavitatii bucale alimentele care au ajuns (intr-o dimensiune prea mare) in „fundul gurii”, atingand limba, cerul gurii, amigdalele, gatul. Cu alte cuvinte, ei se salveaza singuri de la inecare.
Cred cu tarie ca natura a proiectat fiinta umana atat de iscusit incat deficienta bebelusilor de a apuca bucati mici de mancare este strans legata de neputinta lor de a mesteca in primele luni hrana solida. Cu cat abilitatile motorii se rafineaza si pot apuca bucati tot mai mici, cu atat creste si capacitatea copilului de a mesteca bine si de a inghiti mancarea in siguranta.
Sursa foto articol: eatingrichly.com
