Desi pana acum se credea ca alaptarea exclusiva si introducerea alimentelor cu gluten cat mai tarziu in bebelusie scad riscul instalarii celiachiei la copii, un nou studiu contrazice aceste ipoteze.
Doua noi studii facute in paralel au scos la iveala faptul ca riscul de celiachie este influentat numai si numai de zestrea genetica. Atunci cand copilul mosteneste o predispozitie genetica spre probleme autoimune se poate spune ca riscul de instalare a bolii este ridicat. „Cunoastem cateva dintre genele pe care cineva ar trebui sa le aiba ca sa dezvolte boala celiaca, iar daca acea persoana detine doua copii ale unei gene, riscul de boala creste dramatic”, a declarat dr. Alessio Fasano, co-autor al unuia dintre studii si director al Centrului pentru Cercetare si Tratament al Celiachiei din cadrul Spitalului de Copii din Massachussets.
Pana la aceste studii se credea ca alaptarea exclusiva si introducerea alimentelor ce contin gluten cat mai tarziu in dieta bebelusului scad masiv riscul de dezvoltare a bolii. Iata ca noile cercetari contrazic aceste ipoteze. Iar alt studiu din trecut stabilise ca exista o „fereastra” de varsta (intre 4 si 6 luni de viata) care permite introducerea alimentelor cu gluten in dieta bebelusului pentru a-i dezvolta toleranta la aceasta proteina.
Sincer, imi pare o facatura de marketing aceasta din urma cercetare, dat fiind ca diversificarea incepe in jurul acestei varste, iar majoritatea mamicilor fug ca necuratul de tamaie de produsele cu gluten pentru inceperea diversificarii.
Alimentatia poate, totusi, intarzia instalarea bolii
Dintre cele doua studii noi, unul s-a derulat intre 2003 si 2008 si a implicat 700 de bebelusi din Italia. Acestia erau banuiti de risc de celiachie din cauza istoricului medical al familiei aproapiate. Copiii au fost impartiti in doua grupuri aleatoriu: cei din primul grup au primit alimente cu gluten la sase luni; cei din al doilea grup – dupa un an. Studiu a urmarit evolutia copiilor timp de cinci ani si a stabilit ca amanarea introducerii glutenului in dieta copiilor nu a scazut riscul de aparitie a bolii, ci doar a intarziat instalarea ei. Totusi, aceasta intarziere poate fi chiar vitala in procesul de asigurare a unei dezvoltari sanatoase a copilului, spune Fasano. De exemplu, o intarziere de 8-10 luni in instalarea bolii poate fi cruciala pentru dezvoltarea organelor importante, precum creierul. Si, avand in vedere mult invocata legatura dintre boala celiaca si autism, o asemenea descoperire este de importanta capitala.
De asemenea, alaptatul nu a influentat in niciun fel data de instalare a bolii.
Se pare ca singura solutie pentru evitarea instalarii bolii in cazul copiilor vizati de acest risc este mentinerea unei diete fara gluten pentru tot restul vietii.
Aceste studii nu se adreseaza persoanelor care manifesta o sensibilitate la gluten, ci doar celor diagnosticati cu boala celiaca. Vezi mai multe despre asta aici.
Devenit un fel de „bau-bau” al lumii moderne, glutenul este, de fapt, o proteina vegetala care se gaseste in majoritatea cerealelor pe care le consumam intr-o forma sau alta: grau (si declinarile sale: bulgur, spelt), orz, ovaz, secara si in produsele rezultate din acestea (cum ar fi taratea sau maltul de orz, folosit la bere) sau fabricare cu acestea. Daca la inceput se credea ca reactiile adverse produse de gluten in organismul unor oameni tin doar de sistemul digestiv al acestora, acum se stie ca, de fapt, aceasta problema este una de genetica, ce tine de raspunsul autoimun al organismului. Prin urmare, boala celiaca (produsa de alergia la gluten) este o boala autoimuna a intestinului subtire care are drept simptome: diareea, balonarea, crampe abdominale, constipatie cronica, anemie, oboseala, dezvoltare slaba (in cazul copiilor). De asemenea, persoanele care sufera de celiachie au si carente de vitamine si minerale din cauza slabei abilitati a intestinului subtire de a absorbi nutrientii din alimentatie.
Sursa foto articol: nytimes.com
