Daca in Romania cornul si laptele reprezinta singurul “pachet” asigurat de autoritati, in Canada elevii nu au voie sa manance orice. Iata povestea Laurei Cristescu, o mamica stabilita in Quebec, care le pregateste copiilor sai pachetele pentru scoala conform reglementarilor Ministerului Sanatatii.
E duminica seara. In bucatarie pe toate suprafetele libere am insirat casolete si diverse recipente, legume, fructe, tocatoare. Pregatesc “boite a lunch” sau ceea ce noi numeam in copilarie pachetul. Numai ca, in cazul copiilor mei, vorbim de un pranz complet si doua gustari “santé” in categoria carora intra numai fructele, legumele si produsele lactate.
Ministerul Sanatatii si Ministerul Educatiei au reglementari stricte in ceea ce priveste alimentatia copiilor. Totul este bazat pe crearea unor obiceiuri sanatoase pe care copiii sa le duca mai departe ca adulti. Nu avem voie sa trimiem la scoala dulciuri, produse cu alune sau ciocolata. Scoala le ofera si ea o gustare.
Saptamana asta le dau ardei, conopida si cozi de telina. La fructe le-am luat mereu fructe de padure.
Pe langa alimentatie, al doilea lucru important pe care scoala si comunitatea pune mare pret este sportul. Aici am inceput sa alerg regulat, recunosc mai mult de rusine fiindca ii vedeam pe toti alergand prin fata casei mele in timp ce eu nu faceam nimic. Este una din cele mai bune schimbari pe care mutarea aici a adus-o in viata mea. Toti patru avem o viata destul de activa in care sportul ocupa un loc la fel de important ca cele trei mese regulate pe zi.
Programul scolar incepe la ora 7.45 si se termina la 15.30. Dupa scoala, exista Service De Grade pana la ora 18.00.
Copii mei merg la scoala publica. Este la 10 minute de mers pe jos, iar prietenii lor locuiesc in jurul scolii. Elevii ajung la scoala pe jos, adusi de parinti cu masina sau cu autobuzul scolar. Copiii mei merg pe jos la scoala des. Dimineata si la ora 15.00, cand se termina scoala, exista personal pe strazile principale care ii ajuta pe copii sa traverseze strada. Se numesc brigadieri scolari si, in mare parte, sunt persoane iesite la pensie care isi iau un job part time.
Dupa scoala, daca sunt inscrisi la Service de Garde, copiii au ocazia sa se joace cu prietenii lor, sa faca lectii sau activitati extra scolare. Activitatile extra scolare se platesc separate si costa intre 80 si 120 de dolari canadieni pentru 12 saptamani.
In afara de activitatile sportive organizate de scoala, administratia locala a orasului in care locuiesc organizeaza sesiuni sportive trimestriale: inot, karate, tenis, badminton, tras cu arcul, escalada si cate si mai cate. Costul unei sesiuni este intre 75 si 200 de dolari canadieni pe trimestru, depinde de activitate. Statul canadian ofera parintilor o scutire de impozite de 1.000 de dolari canadieni de copil pentru sport.
Va intrebati poate cine se ocupa de toate aceste activitati sportive, cine sunt antrenorii. Ceea ce admir cel mai mult la societatea canadiana este respectul pentru munca si etica muncii si incercarea lor continua de a insufla acest lucru si copiilor. Asadar, cursurile de inot, tenis etc. sunt predate de copii de liceu de peste 16 ani, care au absolvit mai multe cursuri certificate si ajung sa munceasca pentru comunitate, dupa scoala. Astfel, isi suporta singuri o parte din cheltuieli, strang bani pentru un iPod sau pentru un scuter. Tot ei sunt supravegetori in tabere sau salvamari la piscinele comunitare.
Copiii mei au 6 ani si 9 ani. Scoala au inceput-o la cinci ani. La pranz, dorm pe jos pe niste prosoape. Ies in fiecare zi afara 35 minute, indiferent de temperatura. Nu s-au plans niciodata ca le e frig. Au ochii stralucitori si plini de stele cand vin de la scoala. Fac cazemate de zapada iarna sau castele de nisip vara. Cel mai mult le place cand e “Journee Pedagogique” fiindca fac excursii.
Sunt in Quebec de sase ani.
