Prezenta unei pisici intr-o familie cu un bebelus poate fi, de cele mai multe ori, benefica in cresterea si dezvoltarea mezinului. Este si cazul Danielei Ghimpeteanu care nu a renuntat la motanul Tom atunci cand a aparut bebe Tudor. Din contra, nici nu concepe viata fara felina careia i-a dedicat chiar si o pagina speciala pe Facebook.
Motanul Tom este o zgatie de pisica, ce incepe sa alerge prin casa fix cand adorm bebelul care cu greu se lasa adormit, care isi aminteste ca vrea sa se joace cu mine doar cand ma joc eu cu copilul, care nu ne lasa sa ne bucuram de momente de dragaleala in familie fara sa se insereze si el intre noi 3.
Cu toate astea, e primul copil al familiei si singurul rasfatat; nu ne-am imagina traiul fara el. L-am adoptat pe cand avea o luna, de pe strada, si ne-a infrumusetat zilele.
Cand am ramas insarcinata, au inceput, necontenit, intrebarile celor din jur si inca se mai aud, din cand in cand. Majoritatea veneau de la straini, care probabil nu stiu valoarea vietii alaturi de un animal si nici de beneficiile existentei unui animal in cotidianul unei familii, in special alaturi de copii: Cand dati pisica? Si copilul ce o sa faca? Unde o sa tineti pisica? Ce o sa te faci fara pisica?
Pe scurt, le-am raspuns ca stiu mai bine ce aleg pentru familia mea (lucru general valabil pentru toate aspectele cresterii copilului meu): un animal in viata noastra nu doar ca ne aduce bucurii, dar este chiar indicat pentru sanatatea celui mic (1, 2). Studiile arata ca piticii expusi la blana de pisica sau de caine, in primul an de viata, dezvolta mai rar alergii la animalele respective decat copiii tinuti in glob de sticla, de frica unor boli sau alergii.
Un animal vaccinat, sanatos, este un dar minunat pe care parintii il pot face copiilor lor. Insa pe langa aspectul sanatatii fizice, pentru mine este foarte relevant sa vad dezvoltarea relatiilor dintre cei doi in momentul de fata, cand Tudor are un an si jumatate. Vad deja aspecte la care nu m-am gandit, dar care ma bucura sa existe ca beneficii pentru copilul meu:
Cel mic invata usor sa interactioneze din ce in ce mai gentil si sa isi domoleasca impulsurile
Daca in primele luni Tudor doar il urmarea cu privirea pe pisoiul umblaret, de cand a inceput sa se deplaseze in patru labe, in casa este o urmarire ca in seriale intre cei doi. Tudor politistul, Tom vardistul. La 6 luni, Tudor i-a prins prima oara coada si a gustat-o.
Pe la 8 luni, Tudor a ramas cu primul pumn de blana in mana. Pe la 11 luni, Tudor a simtit prima gheara peste mana dupa ce a navalit cu toata forta peste pisica. De fiecare data au invatat ceva amandoi. Pisicul sa nu se increada total ca cel mic nu ii provoaca rau, copilul ca actiunile au efecte.
Acum, la un an si jumatate, Tudor il managaie foarte bland pe Tom, ar vrea sa ii dea si lui pupici precum le da mamei si tatalui, a invatat ca lui Tom ii place afectiunea, dar doar cand are el chef. Sigur, cineva este in permanenta langa cei doi cand interactioneaza si cu blandete, lui Tudor i se explica si de 100 de ori cum trebuie sa se comporte in preajma unui animal.
Invata sa aiba grija si sa imparta
Cum spuneam, orice actiune provoaca o reactie. Imi place sa cred ca mai presus de frica de a nu pati ceva, pe Tudor il impiedica sa fie agresiv cu pisica explicatiile noastre, povestile din cartile cu pisici sau alte animale de care trebuie sa avem grija.
M-a surprins total cand Tudor si-a dat singur seama ca jucaria pe care o luase in mana intr-o zi este si jucaria lui Tom – o undita cu o biluta in capat. Am ramas fara cuvinte cand singur, la un an si cateva luni, a inceput sa fluture undita astfel incat sa o prinda Tom. Sa facem o precizare: Tudor incepe sa fie la varsta la care orice jucarie este a lui, chiar daca este a altui copil asa ca sa se joace cu o jucarie, in liniste, cu alt suflet, este mare lucru.
Invata sa se joace si cu altcineva decat mami si tati
In parc, cel mic este zgarcit cu prezenta proprie in jurul altor copii. Nu ii ocoleste, insa interactiunea este destul de limitata – ia jucaria, da-mi jucaria. Fara griji, asa sunt toti (majoritatea) copiilor de un an si jumatate. In casa, dupa partenerii principali de joaca (mami si tati, eventual impreuna), Tom urmeaza la rand: cu mingii si bile, cu alergat dupa pisica si cautat pe sub pat, cu tras de coada. Au jocurile lor si mi se pare minunat sa fie asa. Incercam sa nu ne amestecam prea mult in joaca copilui, sa ii dam timp sa exploreze relatia asa cum isi doreste el.
Invata sa fie responsabil
Adica nu mancam din mancarea pisicii pentru ca animalele au nevoie de hrana, ca si noi. Ba mai mult, noi trebuie sa avem grija de pisica, sa o hranim. Uite, Tudor, poti sa ii pui tu boabe lui Tom in farfuria lui, ii punem si apa, il iubim, ne jucam cu el, este datoria noastra din fiecare zi.
Daca spatiul si timpul mi-ar permite, mi-ar placea ca Tom sa aiba inca un partener de joaca. Nu, nu un alt copil, ci un alt animal. Sunt sigura ca pentru Tudor ar fi minunat sa iasa zilnic in parc cu un catel, sa primeasca dragoste atat de pura cum numai un animal poate oferi.
Nu va feriti copiii de animalele de casa, sunt daruri minunate pe care viata ni le pune la dispozitie.
