Beneficiile jocului afara

Fie ca-l plimbi toata vacanta de vara pe la munti si mari, fie ca bateti parcurile din oras, vei observa evolutia rapida a copilului care se joaca afara.

Departamentul de Sanatate si Servicii Sociale al SUA recomanda parintilor sa ofere celor mici posibilitatea de a se juca la exterior cel putin o ora pe zi, timp in care copiii sa se implice in activitati cu internsitate moderata si crescuta. Oare nu era asta la mintea cocosului (parintilor)? Oare noi n-am crescut toata ziua afara, cu cheia de gat? Intr-o ora abia dac-aveam timp sa-mi insir jucariile si sa le strang la loc de prin tot parcul.

Am vazut bunici sau bone (in varsta, ce-i drept) in parc ce-si tineau protejatii in poala pana aproape de un an, refuzandu-le bucuria jocului la sol, alaturi de ceilalti pitici, impacandu-se cu gandul ca „i-au scos la aer si e tot ce conteaza”. „Lasati, merge de-a busilea/in picioare prin casa; lasati, se murdareste/loveste; mama lui nu ma lasa sa-l pun pe jos etc.” sunt scuze pe care le-am auzit de la aceste femei pe care nu ma fortez sa le ignor, ci le trag la raspundere pentru niste copii tot mai durdulii, tot mai in urma cu abilitatea de a reactiona fata de ceea ce-i inconjoara dincolo de poala respectiva, tot mai „salbatici” atunci cand sunt pusi, in cele din urma, jos si lasati la joaca. Bineinteles, am primit de cateva ori „Da’ vedeti-va de copilul dumneavoastra, doamna!”. Mi se pare corect.

De asemenea, mi se pare corect ca astfel de persoane sa nu traga la raspundere neamul romanesc, tot mai pasiv si lenes, pentru felul prost in care merg lucrurile in tara asta. Pentru ca si acesti copii fac parte din viitorul neamului romanesc.

Sursa foto: theguardian.com

Afara, copiii cresc mai destepti

Daca ti se pare ca mai e mult pana acolo, vezi ce inseamna joaca afara pentru copilul tau acum:

• Fitness de-a dreptul. Alearga, se catara, sare, se leagana, se taraste, se fereste, merge de-a busilea pe teren accidentat, cade si se ridica de nenumarate ori, ridica lucruri, le arunca, le pune la loc, le ia de la alti copii si le da inapoi si multe alte actiuni care-i pun in miscare toti muschii. In cazul copiilor, joaca in spatiu deschis este un adevarat antrenament aerobic. Stiai ca, atunci cand copilul se da in leagan (fie ca se propulseaza singur, fie ca il impinge altcineva) isi pune la lucru intreaga musculatura pentru mentinerea echilibrului si pentru sincronizarea cu ritmul inainte-inapoi impus de leagan? Un copil care se joaca afara si careia ii este permisa miscarea libera nu numai ca-si dezvolta mai rapid capacitatile motorii, atat cele fine, cat si cele grosiere, dar se si angajeaza din timp in procesul de prevenire a obezitatii – o umbra tot mai cuprinzatoare care planeaza asupra grupelor mici de varsta.
   
• Sanatate fizica. Joaca afara este cea mai simpla metoda de furnizare a vitaminei D organismului, iar copilul tau are nevoie de ea in plin (tii minte stresul primului an, cu cele „doua picaturi” in fiecare zi?) pentru absorbtia calciului si dezvoltarea unui schelet puternic. Imunitatea creste, la randul ei: incidenta bolilor in randul copiilor care-si petrec mult timp la exterior zilnic este mult mai scazuta, conform rapoartelor de absente inaintate de crese, gradinite si alte institutii americane de ingrijire a copilului. Plamanii si inima se dezvolta bine datorita miscarii intense, somnul este reglat datorita expunerii prelungite si repetate la lumina naturala, sunt prevenite bolile de vedere datorita actiunii luminii stralucitoare a soarelui care sustine buna functionare a ochiului. Si, conform lucrarii „Can bacteria make you smarter?” („Bacteriile te pot face mai destept?”, n.r.) publicata de Societatea Americana de Microbiologie, joaca in nisip/noroi/praful de afara expune copiii la un tip de bacterie care le reduce nivelul de anxietate si le imbunatateste abilitatea de a deprinde lucruri noi! Si noi dam atatia bani pe jucarii pentru dezvoltare, cica!
   
• Sanatate mentala. De ce unui om stresat i se spune: „Ia, fa o plimbare si calmeaza-te!”? Pentru ca functioneaza. Si copiii sunt supusi zilnic stresului – din cauza programului tot mai incarcat, a restrictiilor impuse de adulti etc. – iar timpul petrecut la exterior este un adevarat calmant, mai ales cand se intampla in mijlocul naturii. Plus ca le umple sufletul de o stare de bine si ii ajuta sa se concentreze mai bine la ce au de facut.
   
• Dezvoltare intelectuala. In afara de stimularea imaginatiei si creativitatii, de intarirea apetitului pentru cunoastere (curiozitatea), de capacitatea de observatie si logica, joaca la exterior ofera copilului mult mai multe ocazii sa-si foloseasca abilitatea de a lua decizii, de a fi atent, de a se concentra asupra unui lucru. De asemenea, copiii invata sa lege lucrurile intre ele (cum ar fi cauza si efectul), sa-si aleaga hainele corespunzator in functie de vreme/sezon si, ulterior, ajung sa inteleaga fenomenele naturii (ce se intampla cand vantul bate, cand ninge, cand soarele incalzeste zapada etc.). Capata un simt al spatiului, pe care il parcurg in diverse moduri, si al perspectivei.
   
• Dezvoltare sociala. Nu numai ca cel mic are ocazia sa interactioneze cu multi alti copii, dar observa si la persoana de ingrijire un tipar de socializare (asa ca ai grija cum te porti cu oamenii mari si mici din jurul tau). Invata sa functioneze intr-un grup, sa-si gaseasca locul, sa imparta ceea ce are, sa rezolve conflicte si sa lucreze impreuna cu altii pentru atingerea unui scop comun. Un copil cu abilitati sociale temeinice are mult mai multe sanse sa devina un lider la maturitate.
   
• Iubire pentru natura. Oi fi pastrat-o pentru final, dar nu e, nici pe departe, cea mai neinsemnata calitate a unui copil. Dupa cum cred, de asemenea, ca educatia in sensul protectiei mediului ar trebui facuta de la cea mai frageda varsta. De la primul „floarea mai-mai, ne bucuram de ea fara s-o rupem” si pana la ideea de reciclare, voluntariat in sprijinul mediului si altele asemenea. Cu cat stau mai mult in mijlocul naturii si o observa activ, cu atat invata mai multe despre aceasta si afla ca natura este peste tot si ei sunt o parte a naturii. Prin integrarea in natura, copilul invata s-o aprecieze si s-o iubeasca, atitudine care, daca se formeaza de la cele mai mici varste, va dura toata viata. Copiii au o atractie innascuta spre natura, iar tu o onorezi invatandu-l pe piticul tau cum sa fie dragastos cu ea.

Sursa foto articol: parents.com