Desigur ca ne este greu sa credem despre copiii nostri ca sunt 'rai'. Nu avem nicio problema in a-i cataloga pe altii astfel, mai ales daca intamplator copilul nostru a cazut victima, insa pe copilul nostru nu il putem privi ca rau.
Si este o atitudine normala. Noi il cunoastem mai bine decat oricine altcineva si nu l-am considera astfel indiferent ce ar face. Dar dincolo de aceasta intelegere ca o persoana este ceva foarte complex si nu poate fi catalogata dupa o actiune, fie ea si repetata, trebuie sa intelegem ca este cazul sa facem ceva. Ca trebuie sa ne 'civilizam' mica minune din viata noastra.
Nu este dificil ca un copil sa ajunga sa fie obraznic. Studiile au aratat ca aproape 30% dintre copii au manifestat la un moment dat un comportament agresiv fata de cineva mai slab decat sine. Cu alte cuvinte, au urmarit, in mod voit, sa-i faca rau. Poate sa fie un rau fizic, de la impins pana la lovit, sau ceva un rau emotional, manifestat mai ales prin excluderea dintr-un grup si tachinarea rautacioasa.
Din ce cauza apare o asemenea problema?
Este gresit sa consideri ca un copil este obraznic numai pentru ca 'nu s-a ocupat nimeni de el' sau 'a trait intr-un mediu violent si needucat'. Pentru ca asemenea comportamente nedorite apar indiferent de mediul in care traiesti. Este adevarat ca unele medii sunt mai propice insa ele nu explica totul.
O alta explicatie, inaintata de psihologi, este faptul ca acesti copii nu au foarte bune abilitati sociale. Ei nu sunt capabili sa citeasca prea exact limbajul corporal al celorlalti si nici nu prea au prieteni. Pentru ca, in final, nimeni nu vrea sa fie prieten cu cineva violent.
In cartea sa, “Why Doesn't Anybody Like Me?”, psihologul Hara Estroff Marano a inaintat cateva explicatii
- asemenea copii vor sa atraga atentia si sa aiba succes social. Dar pentru ca nu stiu cum sa il obtina se indreapta spre ceea ce stiu cu siguranta ca socheaza. Cu totii am vazut, nu, copii mici care vorbeau foarte urat si radeau de efectul cuvintelor lor.
- copiii care agreseaza des sunt hipersensibili, uneori paranoici. Ei vad peste tot pe cineva care a vrut sa le faca rau. Asa ca se simt indreptatiti sa se apere.
- agresiunea apare adesea si din dorinta de a se simti puternici, stapani pe situatie. Din aceasta cauza ea este adesea inconjurara de mai multi adepti / ucenici. Insa niciodata de prieteni adevarati, motiv pentru care agresorii raman, in cele din urma, singuri.
Ce este de facut daca ai un copil agresiv?
Din fericire, instinctiv, faci ceea ce trebuie - nu ii spui ca este un copil rau pentru ca s-a comportat urat. Copilul are nevoie de dragostea ta tocmai cand pare sa o merite mai putin. Iar aceasta dragoste ar trebui sa se manifeste si prin a-l ajuta sa se descurce mai bine in lume, aratandu-i cum sa obtina ceea ce vrea din situatiile sociale in care este implicat fara agresiune sau pur si simplu deschizandu-i orizontul.
In niciun caz nu ar trebui acceptata situatia ca atare, cu scuze de genul - Este mic, va invata mai tarziu sau Asa sunt baietii, mai violenti.
Agresiunea nu ar trebui sa fie acceptata niciodata, ar trebui stabilite limite clare si niciodata sa nu se justifice incalcarea lor. Numai in acest fel poti determina un copil care are un comportament agresiv sa nu mai procedeze asa. Dar, atentie, agresiunea nu se poate stopa prin agresiune, asa ca nu incerca sa iti educi copilul devenind agresiv fata de el, atrag atentia psihologii.
