Sa ai incredere in tine insuti este foarte important intrucat acesta este motorul care te face sa obtii lucruri mai bune pentru tine, sa incerci lucruri noi si sa treci peste esecurile inerente. Sa ai incredere in tine este o atitudine care se educa si un rol esential in aceasta privinta il joaca parintii.
Ceea ce fac acestia poate sa creasca sau, dimpotriva, sa scada increderea pe care copiii o au in ei insisi. Si asta pentru ca atitudinea parintelui influenteaza direct modul in care gandeste si simte copilul. Adesea, fara ca macar sa isi dea seama, parintii in fac pe copii sa dea inapoi, sa renunte, sa se ascunda.
Ca parinte ai, mereu, cele mai bune intentii. Insa uneori rezultatele se dovedesc contrare. Si atunci parintii fac lucrurile si mai dificile considerand ca au un copil incapatanat sau cu care nu se poate discuta. Pentru a rezolva insa problema parintii ar trebui sa se uite in primul rand la ei insisi: oare nu fac ei ceva pentru a impinge lucrurile in aceasta directie, gresita? Desigur este foarte dificil sa analizezi fiecare cuvant care iti iese pe gura, de aceea important este sa lucrezi asupra atitudinilor si valorilor generale.
Ce trebuie sa spuneti
Spuneti-i ca il iubiti tot timpul si nu numai atunci cand face lururile bine. Iubirea voastra nu are nicio legatura cu faptul ca aveti un copil perfect, ci cu faptul ca aveti un copil, ca el este copilul vostru. Si asta este suficient ca sa il faca unic si e neegalat pentru voi. Pentru a se dezvolta un copil trebuie sa se simta iubit si nu comparat, catalogat, analizat.
Ca important este sa participe, nu sa fie primul indiferent care ar fi pretul. Participarea in sine aduce placere si beneficii, fie ca este vorba despre intreceri sportive sau un concurs de bancuri. Copilul nu trebuie sa fie cel mai cel dintr-un grup, ci sa se dezvolte, sa se descopere si sa se distreze.
Nu va legati in permanenta de amanunte. De exemplu, daca va scrie o poezie sau o scrisoare, aratati-i cat sunteti de mandra ca a facut acest lucru singur. Este inutil sa puneti atunci degetul pe greselile sale de ortografie. Puteti doar sa va notati in gand sa acordati mai multa atentie acestui aspect in viitor.
Ce nu trebuie sa spuneti
Nu spuneti “Esti un prost sa faci asa”, ci preferati “ceea ce ai facut e o prostie”, astfel condamnati actul sau, nu pe el insusi. In momentul in care folositi etichete copilul va avea tendinta de a si-o asuma si de a se comporta in viitor in conformitate cu eticheta pusa. Preferabil este sa nu folositi etichete deloc, fie ele pozitive sau negative. Dar actele puteti mereu sa le etichetati si sa explicati de ce ati facut-o in acest fel.
Nu cautati sa il comparati cu altii, sa il impingeti intr-un spirit de competitie: “la varsta ta, sora ta mergea deja pe bicicleta pe doua roti.” Daca el nu a ajuns pana acolo, se va simti neputincios, nul, mai putin iubit, ceea ce ii va ciunti increderea in sine. Si, mai ales, nu il comparati in permanenta cu straini in defavoarea sa - "Uite Rares ce frumos merge pe langa carut si nu fuge", "Uite la fetita asta cat de linistita isi asteapta randul".
Evitati deasemenea sa va bateti joc, chiar si gentil, de timiditatea sa. De exemplu sa-l fortati sa cante de fata cu necunoscuti. Sau sa se imprieteneasca imediat cu alti copii. Sau sa raspunda efucziunilor de iubire ale unui adult. Respectati refuzul sau, el are nevoie sa fie linistit, nu respins.
Dosar incredere
Cum ii dam incredere in el insusi - pana la 6 ani
Cum ii dam incredere in el insusi continuare I - dupa 6 ani
Cum ii dam incredere in el insusi continuare II - recapatare incredere
