Tratament - Generalitati
In ciuda faptului ca astmul bronsic al copilului nu poate fi vindecat, simptomele pot fi controlate folosind medicamente, in special corticosteroizii si beta2-agonistii cu administrare inhalatorie. Medicul specialist va colabora cu bolnavul si familia sa pentru a elabora un plan de actiune si pentru a stabili tipul de tratament necesar. Cu ajutorul acestui plan se incearca sa se indeplineasca scopurile tratamentului astmului bronsic:
- sa se reduca inflamatia cailor aeriene astfel incat sa se previna modificarile lor pe termen lung
- sa scada severitatea, frecventa si durata crizelor de astm bronsic prin evitarea expunerii la stimuli
- sa se trateze episoadele acute cand apar
- sa asigure o viata normala (copilul sa poata participa la activitatile zilnice cum sunt scoala, exercitiul fizic si activitatile recreative) prin reducerea simptomelor.
Sugarii si copii mici au nevoie de tratamentul precoce al simptomelor, pentru a preveni astfel problemele respiratorii severe. Severitatea simptomelor la aceasta categorie de varsta este mai mare decat in cazul adultilor, deoarece la acestia caile respiratorii au un diametru mai mic. Desi se pare ca un tratament administrat numai la nevoie, numai cand apar simptomele, este de ajuns, s-a demonstrat ca o treime din episoadele fatale de astm apar la copiii cu astm bronsic usor persistent. Chiar daca simptomele copilului nu par a fi severe medicul specialist va intocmi un plan de actiune care sa le controleze. Unii specialisti recomanda in tratamentul astmului bronsic la copiii mici, modul de terapie numit "regula celor doi".
Aceasta inseamna ca tinerii pacienti vor primi medicatie pe termen lung daca:
- au simptome de cel putin 2 ori pe saptamana
- se trezesc noaptea din somn din cauza crizelor de astm de cel putin 2 ori pe luna
- folosesc mai mult de 2 recipiente pentru medicamente cu actiune rapida pe an.
Programul National pentru Prevenire si Educatie in Astmul Bronsic recomanda tratamentul cu medicamente cu durata lunga de actiune pentru sugarii si copii mici care:
- necesita constant tratament pentru simptomele lor de cel putin 2 ori pe saptamana
- au episoade acute severe, mai des de o data la 6 saptamani si acestea necesita administrarea unui bronhodilatator inhalator mai des de 4 ore in 24 de ore
- au episoade acute mai des de 3 ori pe an si acestea dureaza mai mult de 1 zi, afectand somnul
- au un istoric familial de dermatita atopica sau au 2 din urmatoarele 3 simptome:
- wheezing neasociat cu episoade de raceala
- rinita alergica
- un numar de eozinofile crescut (eozinofilele sunt un tip de celule albe din sange care sunt
prezente in reactiile alergice).
Tratamentul de urgenta
Daca bolnavul are un episod sever de astm bronsic (o zona rosie pe planul de actiune pentru astm bronsic) se administreaza medicamentele indicate in planul de actiune si trebuie contactat de urgenta medicul specialist pentru a decide actiunile urmatoare. Aceaste actiuni sunt importante daca fluxul expirator de varf al copilul nu revine in zona verde sau ramane in zona galbena dupa administrarea medicamentelor. Copilul trebuie dus la camera de urgenta in acest caz. In spital, el va primi corticosteroizi si beta2-agonisti inhalatori si posibil se va administra oxigen pentru a imbunatatii respiratia. Medicii vor supraveghea functia respiratorie si starea copilului. In functie de raspunsul functiei pulmonare la acest tratament, se va decide de catre medicii spacialisti daca copilul va ramane internat sau i se va schimba planul de actiune si tratamentul.
Consultatii medicale regulate
Este necesar ca bolnavul sa efectueze consultatii medicale regulate pentru a monitoriza evolutia sa, pentru a modifica daca este considerat necesar tratamentul zilnic si planul de actiune. Frecventa acestor consultatii depinde de tipul de astm al copilului.
Astfel:
- consultatiile se efectueaza la 6 sau 12 luni daca copilul are astm bronsic usor intermitent sau usor persistent care este bine controlat pe o perioada de cel putin 3 luni
- consultatiile se efectueaza la 3 sau 4 luni in cazul copiilor cu astm bronsic moderat persistent
- consultatiile se efectueaza la 1 sau 2 luni in cazul celor cu astm bronsic sever persistent sau cu astm bronsic necontrolat.
In timpul acestor controale medicul specialist va verifica daca scopurile tratamentului au fost atinse. In cursul acestor consultatii medicul specialist se va interesa daca simptomele si volumul expirator de varf (maxim) s-au mentinut constante, s-au imbunatatit sau s-au agravat si daca crizele de astm bronsic au aparut in timpul efortului fizic, noaptea, in timpul episoadelor de ras sau plans puternic. Aceste informatii trebuie pastrate de catre bolnav si familia sa intr-un asa numit "jurnal al astmaticului". Este recomandat ca pacientul sa se prezinte cu peak-flow-metre-ul (aparatul cu ajutorul caruia se masoara volumul expirator de varf) pentru ca medicul specialist sa vada daca el este folosit corect. In functie de aceste informatii categoria de astm bronsic in care este incadrat copilul se poate schimba si o data cu ea, tipul si cantitatea de medicamente necesara.
Tratament initial
Sunt multe feluri in care poate fi abordat tratamentul astmului bronsic. Pentru ca in patogeneza (dezvoltarea) astmului bronsic sunt implicati mai multi factori care interactioneaza (factori genetici, factori de mediu si reactia sistemului imun), un singur tip de tratament nu va fi eficient pentru toti copiii, tratamentul va trebui sa fie individualizat pentru fiecare pacient in parte. Dupa ce a pus diagnosticul de astm bronsic, medicul specialist va discuta cu parintii cateva aspecte importante despre tratament.
Acestea privesc:
- corticosteroizii cu administrare orala sau injectabila (corticoterapie sistemica): acest tip de medicamente poate fi administrat pentru a controla simptomele inainte de a incepe terapia zilnica; in viitor se vor mai administra atunci cand apar brusc simptome severe, cum sunt dificultatile de respiratie (episoade acute de astm bronsic); corticosteroizii cu administrare orala sunt mai des folositi decat cei cu administrare injectabila; corticoterapia sistemica cuprinde prednisonul si dexametazona
- corticosteroizii cu administrare inhalatorie: acestea sunt medicamentele preferate in tratamentul pe termen lung al astmului bronsic; ele reduc inflamatia cailor aeriene ale copilului si atunci cand sunt administrate in fiecare zi se realizeaza controlul bolii si previn episoadele acute; acest tip de corticosteroizi cuprinde: dipropionatul de beclometazona, triamcinolonul, propionatul de fluticazona, budesonida si flunisolidul
- beta2-agonistii cu durata scurta de actiune: sunt folositi in tratamentul episoadelor acute de astm, relaxeaza caile aeriene si copilul va respira astfel mai usor; aceste medicamente cuprind albuterolul si pirbuterolul
- educatia continua despre astm: cu cat familia si copilul stiu mai multe despre boala cu atat le este mai usor sa controleze boala, ei trebuie sa aiba in vedere ca marea majoritate a simptomelor pot fi controlate si ca pacienti ale caror simptome nu pot fi controlate sunt putini
- modul cum trebuie folosit corect inhalatorul, dispozitiv care introduce medicamentele direct in plaman; daca este folosit corect simptomele pot fi controlate cu succes; multi specialisti recomanda folosirea, odata cu inhalatorul a spacer-lui (piesa a inhalatorului care se introduce in cavitatea bucala in momentul inhalarii).
Scopul pe termen scurt al tratamentului este acela de a controla simptomele, scopul pe termen lung este de a preveni aparitia acestor simptome astfel incat copilul sa aiba o viata normala.
In legatura cu tratamentul astmului bronsic trebuie specificat ca:
- exista o forma de astm bronsic care este determinata de exercitiul fizic care poate duce la aparitia unor episoade acute; in acest caz se recomanda administrarea de medicamente imediat inainte de exercitiul fizic
- managementul astmului inainte de interventiile chirurgicale: trebuie retinut ca pacientii cu astm bronsic moderat sau sever au un risc mai mare de a dezvolta complicatii in timpul si dupa operatie.
De retinut!
Odata diagnosticat astmul bronsic, este importanta initierea tratamentului. Copilul se poate simti bine in marea majoritate a timpului, astfel incat parintilor le vine greu sa creada ca are o boala cronica; astmul bronsic, chiar si cel usor, poate produce modificari ale cailor aeriene care grabesc sau inrautatesc scaderea fiziologica a functiei pulmonare ce apare cu inaintarea in varsta.
Tratament de intretinere
Dupa initierea tratamentului, este important ca familia si copilul sa afle cat mai multe despre boala si sa dezvolte impreuna cu medicul specialist un plan general de management al bolii. Pentru realizarea acestuia este necesara o buna colaborare intre parinti, copii si medic. Deoarece boala astmatica ia nastere dintr-o interactiune complexa intre factori genetici, de mediu si ai sistemului imun, nu se poate aplica acelasi plan tuturor copiilor.
Managementul bolii astmatice consta in:
- un plan de tratament zilnic: acesta precizeaza in scris modul in care trebuie tratata inflamatia din plamanii copilului; planul ajuta la prevenirea sau incetinerea dezvoltarii efectelor astmului pe termen lung si precizeaza medicatia zilnica necesara; planul zilnic de tratament include un "jurnal al astmaticului" in care sunt inregistrate fluxurile respiratorii de varf (maxime), simptomele, factorii declansatori si medicamentele de urgenta folosite in episoadele acute; acest plan valoros ajuta familia si medicul specialist in efortul lor de a controla boala; planul de tratament zilnic se combina frecvent cu planul de actiune
- planul de actiune: contine indicatii menite sa ajute familia si bolnavul in controlulul episoadelor acute astmatice la domiciliu si este de ajutor in identificarea factorilor declansatori, ce pot fi apoi evitati sau modificati, ajuta bolnavul sa isi constientizeze simptomele si ajuta medicul sa ia decizii rapide in legatura cu tratamentul
- monitorizarea fluxului respirator de varf: este usor de subestimat severitatea simptomelor copilului, acestea putand fi trecute cu vederea pana cand plamanii copilului functioneaza la aproximativ 50% din valoarea cea mai buna a fluxului respirator de varf specifica individului in cauza; masurarea fluxului respirator de varf este un mod eficient de a urmari functia pulmonara la domiciliu si poate fi de ajutor pentru parinti si copii, deoarece cu ajutorul sau se poate observa cand are loc deteriorarea functiei pulmonare inaintea ca aceasta sa scada la un nivel periculos; el se masoara cu ajutorul unui dispozitiv numit peak-flow-metru
- un plan care urmareste factorii declansatori sau factorii ce inrautatesc boala: in prezenta factorilor declansatori simptomele sunt amplificate, de aceea e importanta evitarea expunerilor copilului la substante iritante (fum, aer poluat) sau la substante la care poate fi alergic (parul unor animale)
- un plan pentru tratamentul altor probleme de sanatate: daca pacientul are si alte afectiuni asociate cum este de exemplu infectia sinusurilor (sinuzita) sau boala de reflux gastro-esofagian, este necesar tratamentul acestora
- folosirea corecta a medicamentelor indicate: medicul specialist poate ajusta dozele medicamentelor in functie de controlul pe care il realizeaza asupra astmului bronsic
Medicamentele folosite sunt:
- corticosteroizii inhalatori: sunt medicamentele preferate in tratamentul pe termen lung al
astmului bronsic; acest tip de corticosteroizi cuprinde: dipropionatul de beclometazona,
triamcinolonul, propionatul de fluticazona, budesonida si flunisolidul
- beta2-agonistii cu actiune lunga (salmeterol, formoterol) sunt folositi uneori cu
corticosteroizii inhalatori
- corticotisteroizii orali sau injectabili (sistemici) sunt folositi in tratamentul simptomelor
severe sau acute, cum este dispneea (episod astmatic acut); corticosteroizii cu
administrare orala sunt mai des folositi decat cei cu administrare injectabila;
corticoterapia sistemica cupride prednisonul si dexametazona
- medicatia de urgenta ce include beta2-agonistii cu durata scurta de actiune si
anticolinergicele (ipratropiu) se foloseste in episoadele acute astmatice; daca sunt folosite
de mai mult de 2 ori pe saptamana, excluzand folosirea zilnica in astmul indus de efort,
inseamna ca este nevoie de tratament pe termen lung; folosirea in exces a medicatiei
de urgenta poate fi daunatoare
- educatia: este importanta cunoasterea bolii.
Cand copilul are astm bronsic si reactioneaza la alergeni este nevoie de teste cutanate pentru a depista alergenii. Imunoterapia cu vaccinuri antialergice poate fi de ajutor in rare cazuri. Copilul poate duce o viata normala controlandu-si simptomele prin simpla urmarire a planului de tratament si a celui de actiune. Daca simptomele nu sunt controlate, boala poate progresa afectand permanent bronhiile.
Tratament in cazul agravarii bolii
Daca simptomele astmului bronsic nu se amelioreaza sub tratament:
- trebuie contactat medicul specialist care sa determine daca nu exista o afectiune cu simptome asemanatoare astmului, cum este sinuzita
- trebuie studiat "jurnalul astmaticului" pentru a identifica noi factori declansatori (ca de exemplu parul unor animale); medicul specialist poate indica calea cea mai buna pentru a evita acesti noi factori
- trebuie reevaluata medicatia pentru a fi siguri ca este administrata in doze corecte si ca este cea mai potrivita
- trebuie reevaluate planurile astmatice pentru a fi siguri ca sunt cele mai bune.
Daca medicamentele sunt ineficiente in controlul inflamatiei cailor aeriene, medicul specialist va verifica in primul rand daca copilul foloseste inhalatorul sau spacer-ul corect. Daca el este folosit corect medicul poate creste dozele, inlocui medicamentul sau poate adauga un medicament nou la tratamentul existent. Parintii pot colabora cu medicul pentru a isi educa copilul cu privire la importanta administrarii corecte a medicatiei si pentru a incuraja persoanele din anturajul acestuia sa il ajute sa isi respecte planul. Uneori medicul poate recomanda si alte medicamente cum ar fi:
- medicamente inhibitoare ale degranularii mastocitare (cromoglicatul de sodiu, nedocromil)
- teofilina
- medicamente ce modifica calea de metabolizare a leucotrienelor cum sunt: zafirlukast, zileuton si montelukast.
In cazul in care copilul nu raspunde la tratament, acesta trebuie modificat fie crescand doza de corticosteroid, fie introducandu-se alte medicamente. In general aceste medicamente sunt prescrise de catre un medic specializat in diagnosticul si tratamentul astmului bronsic. Atunci cand copilul prezinta astm bronsic si are o reactie pozitiva la alergeni trebuie efectuate testele alergice. Imunoterapia poate fi de ajutor in rare cazuri.
Profilaxia
Nu se cunoaste un mod concret de a preveni astmul bronsic dar exista metode de a reduce inflamatia cailor respiratorii si odata cu aceasta, probabilitatea unui episod acut. Intr-un singur studiu s-a demonstrat ca alaptarea exclusiva in primele 9 luni de viata scade riscul copilului de a dezvolta astm bronsic. Cu toate acestea alte studii nu au demonstrat existenta unui efect protector al alaptarii, ci din contra au evidentiat o crestere a riscului de a dezvolta boala.
Principalul scop al profilaxiei este reducerea numarului, duratei si severitatii episoadelor acute de astm. Aceasta se poate obtine prin evitarea expunerii la factori declansatori.
Infectiile respiratorii superioare
Infectiile cailor respiaratorii superioare, ca de exemplu banala raceala, determina 85% din episoadele acute la copiii de varsta mica.
Masurile de prevenire includ:
- evitarea contactului cu persoane bolnave; daca in familie exista un copil bolnav, acesta trebuie separat de restul copiilor din familie
- daca unul din parinti are o infectie de cai respiratorii (raceala, gripa) sau daca are in ingriljire o persoana bolnava, acesta trebuie sa se spele pe maini inainte de a-si ingriji propriul copil; spalatul pe maini elimina germenii si impiedica raspandirea lor la atingerea copilului sau cand acesta pune mana pe un obiect contaminat
- este recomandat ca nici un membru al familiei sa nu fumeze; fumatul pasiv determina iritarea mucoasei din nasul, sinusurile si plamanii copilului si creste riscul acestuia de a dezvolta infectii respiratorii.
Factorii declansatori din aer
Frecvent, factorii declansatori se gasesc in aer (fumul de tigara, poluarea). Acesti factori pot declansa un episod de astm la unii copii.
Oprirea fumatului e importanta pentru ca este un factor declansator major al astmului, atat la adulti cat si la copii. Este bine ca in jurul copilului astmatic sa nu existe fumatori. Femeile gravide care fumeaza in timpul sarcinii cresc riscul de wheezing al fatului. Expunerea copiilor de varsta mica la fumat pasiv, creste posibilitatea ca acestia sa dezvolte astm bronsic si creste intensitatea simptomelor daca acestia au deja astm.
Daca poluarea aerului este ridicata copilul astmatic trebuie tinut in casa. Exista iritanti in aer cum este fumul eliberat din arderea benzinei, petrolului, kerosenului sau a lemnelor din sobe, care pot afecta caile aeriene ale copilului. Evitarea acestora reduce simptomele astmului bronsic.
Alergenii
Copilul poate fi alergic la anumite substante (alergeni) si limitand expunerea la acestea, se scade amplitudinea simptomatologiei. Medicii specialisti nu au putut determina cine ar beneficia, cat de mult ar beneficia cineva si daca efortul de a obtine beneficii din evitarea alergenilor sunt rentabile.
Pentru a reduce expunerea copilului la alergeni trebuie realizat:
- controlul gandacilor
- controlul prafului
- controlul parului de la animalele de casa si al alergenilor proveniti de la acestea; se poate realiza interzicand accesul lor in camera copilului si prin aspirarea mai frecventa a casei.
Poate fi necesara si evitarea expunerii la alti factori declansatori ai astmului:
- polen
- aerul rece; pe timp de iarna copilul trebuie sa poarte fular in jurul fetei si trebuie sa respire pe nas
- mancare care contine factori declansatori, ca de exemplu preparate din cartofi, creveti sau fructe uscate; aceste mancaruri contin sulfiti care pot provoca simptome de astm
- medicamente cum este ibuprofenul; atunci cand copilul are dureri se administreaza acetaminofen (paracetamol) si nu ibuprofen. Aspirina nu se administreaza la persoane mai tinere de 20 de ani deoarece exista riscul aparitiei sindromului Reye.
Copiii cu astm bronsic si membrii familiilor acestora, trebuie sa primeasca anual vaccinul antigripal. Exista unele studii care au demonstrat ca pacientii cu frati mai mari sau care merg la gradinita, au anumit grad de protectie impotriva dezvoltarii astmului. Exista o teorie legata de prevalenta in crestere a astmului, ce sugereaza ca expunerea scazuta la anumite bacterii si infectii, impiedica sistemul imun al copilului sa formeze celule necesare protectiei impotriva astmului bronsic.
Optiuni de medicamente
Administrarea medicamentelor este o parte importanta a tratamentului astmului bronsic. Datorita faptului ca exista multe tipuri de medicamente, frecvent este greu pentru copil sa isi aminteasca sa le ia pe toate. Pentru a corecta aceasta problema, pot fi de folos mesaje lasate la indemana copilului, ca de exemplu pe oglinda din baie.
Tratamentul medicamentos nu vindeca astmul. Cu toate acestea reprezinta o parte importanta in realizarea controlului bolii.
Medicamentele se folosesc pentru:
- prevenirea si controlul inflamatiei cailor aeriene si minimalizarea afectarii pe termen lung
- scaderea severitatii, frecventei si duratei episoadelor acute
- tratamentul crizelor de astm atunci cand apar.
Medicamentele antiastmatice se impart in doua grupe: cele folosite pentru prevenirea si controlul pe termen lung a inflamatiei si cele folosite in episoadele acute. Majoritatea copiilor cu astm bronsic persistent au nevoie de medicatie zilnica pe termen lung. Medicatia de urgenta este folosita la nevoie si asigura controlul pe termen lung al episoadelor acute. Deoarece boala se dezvolta in urma unor interactiuni complexe ale factorilor genetici, de mediu si ai sistemului imun, trebuie folosite medicamente si doze diferite pentru fiecare pacient in parte. O atentie speciala este necesara inaintea efortului fizic si al interventiilor chirurgicale.
Forme de prezentare al medicamentelor antiastmatice
Marea majoritate a medicamentelor antiastmatice sunt administrate pe cale inhalatorie. Pe aceasta cale, o anumita doza din medicament poate fi administrata direct la nivelul bronhiilor, evitand sau scazand efectele secundare pe care le are medicamentul in restul corpului.
Forme de prezentarea a medicamentelor inhalatorii includ inhalatoarele si nebulizatoarele cu pudra uscata sau doza fixa. Acestea din urma sunt mai frecvent folosite. Medicii specialisti recomanda ca toti cei ce folosesc inhalatoare cu doza fixa sa foloseasca si un spacer ce e atasat la inhalator. Cu ajutor spacer-ului medicamentul ajunge la nivelul plamanilor mai bine decat cu inhalatorul simplu, iar pentru multi pacienti e mai usor de folosit. Folosirea spacer-ului in administrarea pe cale orala a corticosteroizilor, reduce efectele secundare ale acestora si scad folosirea celor cu administrare orala. Copiii cu varsta sub 3 ani au dificultati in a folosi singuri inhalatorul, dar cu asistenta pot folosi un inhalator cu spacer pe masca. Majoritatea copiilor de varsta scolara pot folosi inhalatorul. Atunci cand se intampina greutati si la folosirea inhalatorului cu spacer, copilul poate apela la nebulizator.
Colaborarea cu medicul specialist, este necesara pentru a stabili cea mai buna cale de administrare a medicamentului. Este importanta urmarirea dozelor din inhalator si sa se schimbe inhalatorul atunci cand copilul a folosit numarul de doze indicat pe eticheta produsului. Acest lucru nu numai ca previne situatia in care copilul are nevoie de medicament si inhalatorul este gol, dar de asemenea impiedica copilul sa inhaleze doar gazul propulsor, ramas in inhalator dupa ce substanta activa a fost epuizata.
Cele mai importante medicamente antiastmatice sunt:
- corticosteroizii cu administrare orala sau injectabila (corticoterapie sistemica): acest tip de medicamente poate fi administrat pentru a controla simptomele inainte de a incepe terapia zilnica; in viitor se vor mai administra doar atunci cand apar brusc simptome severe, cum sunt dificultatile de respiratie (episoade acute de astm bronsic); corticosteroizii cu administrare orala sunt mai des folositi decat cei cu administrare injectabila; corticoterapia sistemica cuprinde prednisonul si dexametazona
- corticosteroizii cu administrare inhalatorie: acestea sunt medicamentele preferate in tratamentul pe termen lung al astmului bronsic; ele reduc inflamatia cailor aeriene ale copilului si atunci cand sunt administrate in fiecare zi se realizeaza controlul bolii si previn episoadele acute; acest tip de corticosteroizi cuprinde: dipropionatul de beclometazona, triamcinolonul, propionatul de fluticazona, budesonida si flunisolidul
- beta2-agonistii cu durata scurta de actiune: sunt folositi in tratamentul episoadelor acute de astm, ele relaxeaza caile aeriene si copilul va respira astfel mai usor; aceste medicamente cuprind albuterolul si pirbuterolul.
Medicatia pe termen lung folosita in tratamentul zilnic, singura sau impreuna cu alte medicamente, include:
- medicamente inhibitoare ale degranularii mastocitare (cromoglicatul de sodiu, nedocromil)
- teofilina
- medicamente ce modifica calea de metabolizare a leucotrienelor cum sunt: zafirlukast, zileuton si montelukast
- beta2- agonisti cu durata lunga de actiune (salmeterol sau formoterol); uneori ei sunt administrati in combinatie cu corticosteroizii inhalatori.
Alte medicamente ce pot fi administrate in unele situatii sunt:
- anticolinergice (ipatropiu) si sulfatul de magneziu: sunt folosite de obicei pentru episoadele acute severe
- alte medicamente, cum sunt ciclosporina A, omalizumab, metotrexat si aurul: ele pot fi folosite daca nu se observa nici o imbunatatire a bolii sub tratament. Aceste medicamente sunt prescrise doar de medicul specialist.
Tratamentul medicamentos antiastmatic difera in functie de varsta.
De retinut!
Medicamentele se introduc pe rand, cate unul, pentru controla boala cu un numar cat mai mic de medicamente. Dozele din fiecare medicament trebuie sa corespunda severitatii bolii. De obicei se incepe cu o doza mai mare pentru a reduce imediat inflamatia, dupa care doza din ultimul medicament adaugat este redusa la cea mai mica valoare eficienta (terapia este numita "step-down"). Aceasta abordare se presupune a fi cea mai eficienta metoda de a controla inflamatia bronsica si este mai buna atunci cand se incepe cu doze mici, care apoi sunt crescute pe masura ce se dovedesc a fi eficiente (terapie numit "step-up"). Deoarece medicatia de urgenta reduce rapid simptomele, copiii uneori pot abuza de aceste medicamente, in loc sa le foloseasca pe cele cu actiune lenta si durata lunga de actiune. Acest abuz are efecte daunatoare, cel mai important fiind scaderea efectelor pe termen lung ale acestor medicamente. Abuzul poate indica ca simptomele nu mai sunt controlate si se impune contactarea medicului specialist. S-a dovedit ca la copii, cel mai important factor pentru reducerea severitatii si duratei unui episod acut este administrarea corticoizilor pe cale orala la inceputul episodului, in prima ora de la debutul simptomelor. Exista temeri ca terapia cu corticosteroizi cu administrare inhalatorie, ar determina intarzierea cresterii la copii. Cu toate acesta, studiile efectuate indica ca exista o intarziere pe termen scurt, dar majoritatea copiilor ajung la inaltimea normala la varsta adulta. Sunt recomandate controale regulate ale dezvoltarii copilului. Uneori copilul trebuie sa ia mai multe medicamente si frecvent se intampla sa-i fie greu sa isi aminteasca sa le ia pe toate. Pentru a corecta aceasta problema pot fi de folos mesaje lasate la indemana copilului, ca de exemplu pe oglinda din baie. Unii copii au simptome doar in anumite perioade ale anului (astm bronsic sezonier). Daca se cunoaste care este perioada de aparitie a simptomelor, se recomanda administrarea medicamentelor inainte de debutul simptomelor (administrare profilactica). Nu se recomanda administrarea pe cale inhalatorie a medicamentelor cand copilul plange.
Alte tratamente
Vaccinurile antialergice (imunoterapia) se folosesc la copiii ce prezinta simptome astmatice, atunci cand se gasesc in prezenta substantelor la care sunt alergici (alergeni). Se pare ca aceste vaccinuri reduc simptomele si scad necesarul de medicamente la unele persoane. Totusi, ele nu sunt la fel de eficiente pentru toti alergenii. Vaccinurile nu se administreaza daca astmul este slab controlat. Vaccinurile antialergice sunt similare cu celelalte vaccinuri, deoarece contin doze mici din una sau mai multe substante la care copilul este alergic, astfel incat scade reactivitatea organismului la aceste substante. Cercetarile au indicat ca terapia de familie poate fi de ajutor copiilor astmatici, insa studiile au rezultate contradictorii in aceasta privinta.
