Amintirile de la tara vor fi de neuitat daca vei stii sa le dezvalui copiilor frumusetea locurilor, traditiilor si obiceiurilor.
Am ajuns la tara cu doi copii dotati cu tablete, telefoane si casti. 7 si 11 ani. Au coborit molesiti de oboseala si caldura de pe drum si s-au trantit pe banca de sub nucul din curte. Eu simteam deja linistea instalandu-se in sufletul meu si de-abia asteptam sa descarc toate bagajele ca sa incep sa redescopar sura, gradina, ulita.
Dar cum sa ii fac pe cei mici, deveniti de acum mari sa se bucure si ei de locul in care eram. Nu aveau acces la internet, erau „nevoiti” sa stea cu toata lumea la masa si sa povesteasca cum este la scoala si in orasul lor, totul era neinteresant pentru ei si de-abia asteptau sa fuga inapoi in oras.
Iata ce am facut ca sa reusesc sa starnesc interesul pentru viata simpla (insa deloc usoara de la tara).
- I-am dus sa caute oua de gaina
Primul lucru pe care l-am facut cu ei si eram sigura ca o sa le placa a fost sa le arat unde sunt cuibarele gainilor si sa ii pun sa caute oua. Cel mare a facut o gluma usor sarcastica inainte sa plece la cautat „mai bine iti dau 10 lei si cumperi un carton”. Odata ce au pus mana pe primul ou cald, in ochi li s-au aprins luminite si au inceput sa puna intrebari: Cate oua fac? Cat de des fac oua? Cat trebuie sa stea pe oua ca sa iasa pui? Toate gainile devin closti? Am stat mai mult de o ora la „vanatoare” de oua.
- Am dormit cu ei in fan
Comentariile ca „inteapa” si „sunt serpi” au disparut ca prin minune cand le-am intins o patura groasa sus in sura si au dormit, culmea!, la pranz. S-au trezit entuziasmati de experienta traita si au vrut sa o repete si seara. Totusi, seara cand au vazut ca nu au lumina in sura au zis ca mai bine raman in casa.
- I-am dus la baie in rau
Muresul cred ca a fost punctul nostru comun de discutie inca de cand am plecat. Stiau ca le placea la Mures cand erau mici dar nu isi mai aminteau exact cum era. Din fericire pentru noi (si nefericire pentru altii, raul era mic anul asta si s-au putut balaci in voie. Spun din fericire pentru ca au putut sa se joace in voie in apa fara teama de inec.
- Au fost la cules de fasole, rosii si ardei
Gradina imensa din spatele casei a fost initial sursa unor oftaturi prelungi si a unor comentarii de genul “ce cautam noi printre verzituri”. Le-am pus in mana cate un cos si le-am aratat cum se culege fasolea, cum sa caute rosiile care sunt coapte si cum sa simta ardeii care sunt facuti. S-au distrat si au facut concurs care umple mai repede cosul. Iar cand s-a facut zeama de fasole au declarant ca a fost cea mai buna ciorba pe care au mancat-o vreodata.
- Au muls vaca
Strambaturile si tinutul de nas in grajd au trecut rapid cand au fost invitati sa mulga. Unchiul le-a aratat cum trebuie sa stea pe scaunel, cum trebuie sa spele cu apa calda ugerul vacii si cum sa apese pe uger ca sa tasneasca laptele. Si, ghici ce? Cel mic care nu se atingea de lapte nici cu slujbe, a baut o cana mare de lapte proaspat muls si a spus ca este cea mai buna frisca pe care a mancat-o vreodata.
Si au fost inca multe multe alte lucruri care i-au transformat din niste copii plictisiti in niste copii entuziasmati de tot ceea ce vedeau, care vroiau sa guste, sa atinga, sa descopere. O saptamana la tara este o experienta „mai tare ” (vorba lor) decat orice sejur la un hotel de 5 stele. Copiii au nevoie de contactu direct cu natura, cu animalele, cu regulile unei vieti simple in care poti vedea imediat rezultatele muncii tale.
Am plecat de acolo cu doi copii mai responsabili, mai atenti la tot ce este in jurul lor, mai dispusi sa descopere lucruri noi. Si poate cel ma important a fost faptul ca au decalarat amandoi: „a fost tare! Mai venim!”
