Gina Buliga este mama a doua fete. Fetele sunt frumoase si mama fericita. Ce este mai putin obisnuit este faptul ca Gina Buliga este un fotograf profesionist, are mai multe expozitii in spate, iar subiectul de suflet este copilaria si copiii. Un motv suficient pentru ca sunt mamica sa-si doreasca teribil sa vorbeasca cu Gina Buliga (http://ginabuliga.500px.com/#/0)si sa afle taina care o face sa prinda copilaria in imagini cu totul exceptionale. Ne-am bagat in sufletul Ginei Buliga si am incercat sa vedem lumea prin ochii ei.
Am prins greu cele cateva momente in care am stat de vorba. Mereu in miscare, mereu avand ceva de facut, Gina Buliga mi-a zambit si mi-a spus ca un fel de scuza: “Eu sunt haos, dau mereu din una in alta, asa sunt”. Imi zambeste si sta. Evident nu-i sta in fire sa stea.
Copilaria, in general, si copiii, in special, au o imagine speciala in pozele tale. De ce fotografiezi copii, si ce anume mecanism subtil te face sa vezi in ei acea sclipre cu totul unica?
Copiii sunt minunati, oamenii sunt minunati daca stii cum sa ii vezi, daca iti doresti cu adevarat sa cauti sa ii cunosti. Dar mai mult decat atat copiii au ceva special, sunt ingerii care iti ofera totul neconditionat, iar iubirea lor este definitiva. Imi place foarte tare sa-i fotografiez, imi dau o stare minunata, imi lumineaza si mai tare lumea in care traiesc in fiecare zi. Sunt momente unice care nu se mai intorc niciodata!!!
Stiu ca esti mama si te invidiez pentru pozele uluitoare pe care le faci copiilor tai. Te-as ruga sa vorbesti (daca poti), despre pozele pe care le faci copiilor tai. Sunt sursa ta de inspirate? Sunt secretul care te face sa prinzi "scanteia" in pozele tale?
He he, sclipirea vine din suflet, este o taina sa o prinzi, depinde de cat de daruit este fotograful. Scanteia o simti, momentul bun la fel, il simti. Fotografia este calea prin care eu ma exprim cel mai bine. Am realizat ca pot sa surprind fractiunea de secunda si asta fac. Opresc timpul. E un fel de magie….twinkle twinkle little star... Sunt cadre care ma fac fericita si imi lumineaza viata, momente de esenta. Chiar asa am denumite doua albume in portofoliu: "moments" si "moments like these". Fotografia ma face fericita, iar fiicele mele ma implinesc si ma iubesc definitiv… Este tot ce am nevoie si tot ce as putea sa-mi doresc vreodata. Pot sa mai spun ca imi place lumina naturala, iubesc sa fotografiez cel mai mult in lumina naturala, iar pasiunea pentru fotografie este o mare iubire care nu se va termina si pe care sper sa o transmit mai departe si fetitelor mele.
Cat de des rasfoiesti albumele cu pozele copiilor tai? Ce simti cand intelegi (si pozele sunt un excelent mijloc), cat de repede trece timpul si cat de repede cresc?
Cand gasesc timp imi place sa ma uit in spate. Unori am surpriza sa descopar noutati in pozele facute chiar de mine. De fiecare data cand ma uit la pozele mele, la pozele cu fetele mele nu pot sa nu incerc fizic senzatia ca iar au mai crescut. Uneori diferentele sunt mari, alteori mici. E un sentiment ciudat, amestecat si de bucurie, si de tristete ca timpul trece si ele nu vor mai fi mici... Cred ca toate mamele trec prin asta, dar eu, cand ma uit la pozele lor incerc acut acest sentiment. E dovada ca sunt mama. Nu-i nimic de facut doar sa ma straduiesc sa nu pierd momentele importante din viata lor, si uneori imi doresc ca aceste momente importante sa le pot prinde si transmite prin fotografiile mele! Cred ca fotograful are o alta intelegere asupra timpului. Stiu ca unele secunde, pierdute nu se mai intorc…
Esti un fotograf de arta respectat si apreciat. Profit si te rog sa-mi spui daca exista un secret (pe care vrei sa-l dezvalui), in arta de a fotografia copii? Ii surpinzi, ii indemni, ii atragi, ii cuceresti?
Da, exista niste secrete, dar nu stiu cum sa le spun in cuvinte. In primul rand mi-as dori mai mult timp pentru a sta cu copiii si pentru a fotografia copii. Alaturi de copii, indiferent daca sunt ai tai sau ai altora ai parte de foarte multe momente minunate. In general la un shooting cu copii este foarte important sa te imprietenesti cu ingerasul, intr-un fel sau altul. Suna a cliseu, dar se aplica de fiecare data. Imprietenirea cu un copil este insa arta…. Depide de tine sa-l cunosti, sa-l intelegi si cu cat reusesti sa o faci mai bine cu atat rezultatele sunt mai spectaculoase. Uneori si eu raman surprinsa, iar la fiecare sedinta foto mie mi se intampla ceva minunat,e musai, care imi arata ca acolo sus, cineva ma iubeste!
A imortaliza copilaria este o forma de dragoste. Exista insa si un profund mesaj social in unele din pozele tale. Copilaria este mereu fericita?
Da se poate spune si asa. Iubesc din tot sufletul sa ies din Bucuresti. Sa merg unde vad cu ochii: pe dealuri, pe campii, pe munti sa simt aerul, vantul, ceata. Si de fiecare data descoperi cate ceva. Exista si o altfel de copilarie, lucrez la un proiect:"children around us" (seeing a little bit people). Am cunoscut foarte multi copii, am darul si binecuvantarea de a avea magnet la copii...Si culmea, in saracia lor i-am simtit atat de fericiti si atat de veseli. Cazuri sunt multe de tot, nu are rost sa intru in detalii. Ma gandesc ca simplul fapt ca sunt vazuti prin fotografiile mele este o forma de ajutor. Sunt milioane de cazuri care intr-un fel sau altul au nevoie de ajutor. Este adevarat ca este este imposibil sa-i ajuti pe toti, desi as vrea, asa ca incerc sa ajut macar pe unul. E foarte simplu, daca vrei cu adevarat! De la copii am invatat ca suntem fericiti atunci cand nu ne propunem sa cautam fericirea. Si de cele mai multe ori fericirea este chiar langa noi, desi uneori nu o vedem!
Cum te imparti intre toate pe care vrei sa le faci? Cum te imparti intre fete si restul?
Sunt mama inainte de toate, dar incerc din rasputeri sa ma organizez intr-un fel si sa am timp si pentru restul. Fetele sunt prioritate, dar tot o prioritate ramane si fotografia, mai ales ca are nevoie de mult timp. Multumesc lui Dumnezeu pentru fetele mele care sunt mereu alaturi de mine si este foarte adevarat ca sunt doua subiecte minunate. Fetele stiu sa si prelucreze singure fotografiile lor…
Fetele fac si ele poze?
Da! Au amandoua aparate… Nu le-am impins, nu le indemn eu sa faca asta, dar se pare au mostenit acest simt . Cand mergem la plimbare sa prind un apus sau pur si simplu, vin cu mine, dar numai daca isi iau si ele aparatele. E un sentiment minunat, ma bucur ca le place sa faca fotografie si ma bucur ca a venit din propria lor vointa. Nu le-am impins pentru ca nu mi se pare deloc in regula sa pui un copil sa faca ceva ce nu ii place. Cel mai bine este sa-l faci sa decopere lucrurile care ii plac.
Multumesc.
