adunate din experiențele și copilăriile noastre, nu din cărți.
Dacă rănile sufletești s-ar vedea, am folosi cuvintele mai înțelept.
1. Ești prea mic să înțelegi.
Ce înțelege copilul: Ești un idiot.
Pe copil nu îl interesează să înțeleagă peste 20 de ani, el are nevoie să înțeleagă acum și aici. Iar părintele ar trebui să fie principala sa sursă de informare și adevăr. Eu am auzit asta de la tata ultima dată înainte să împlinesc 30 de ani
Ce ai putea spune, în loc: explicația supersimplificată, eventual cu o adăugare la final, că s-ar putea să vezi altfel lucrurile altădată. Nu când crești mai mare.
2. Nu-i voie.
Ce înțelege copilul: Tot că ești un idiot. Și că, în viață, trebuie să asculți ordine.
Ce ai putea spune, în loc: E periculos cutare. Putem face altfel cutare. Ia vezi ce se întâmplă dacă faci cutare (altceva). A se evita oricum formulările cu negație pe cât posibil. (Din ce prinde bine la noi, vă zic că orice poveste e salvatoare și copilul uită că voia neapărat să se joace cu telecomanda de la aerul condiționat, de exemplu -unde am fi avut mari șanse ca el să o pună undeva, de unde nu am mai fi găsit-o neam. I-am arătat cum funcționează, l-am lăsat să apese de 2 ori pe buton, i-am povestit ce face, de ce avem nevoie de aerul condiționat, care e rolul telecomenzii și unde o punem pe dulap, ca s-o găsim când vrem să închidem aparatul. În cuvinte simple, pe înțelesul lui. Prima dată am pus amândoi telecomanda pe dulap, după aceea a pus-o el singur. Am repetat povestea de 3-4 ori, până când copilul a înțeles și telecomanda nu mai este un subiect… De săptămâna trecută, Tudor, 1a 4l)
►Citeşte şi Suntem părinții copiilor noștri, nu stăpânii lor
3. M-am săturat de tine.
cu variațiunile: Abia aștept să mai scap și eu/ să pleci la bunici/ să vină vacanța/ să înceapă școala.
Ce înțelege copilul: Nu îmi place de tine, nu ești o companie plăcută, îmi pare rău că te-am făcut.
Ce ai putea spune, în loc: Sunt foarte obosită astăzi, cred că mi-ar prinde bine o vacanță, o plimbare, un extraveral.
4. De ce ești rău???
Ce înțelege copilul: Că ești rău. Că nu-mi place de tine, că vreau un copil bun.
Ce ai putea spune, în loc: nici o întrebare din asta retorică plină de jigniri gratuite. Nici șefului nu îi zici la birou când te enervează, de ce ești idiot!
(…)
Citeşte mai mult pe siblondelegandesc.ro
