Ce simplu era la grădi. Stătea acolo până după-amiază, mânca, se odihnea, se juca și când îl luai era fresh, numai bun de petrecut timp împreună. Odată cu începutul școlii, una din problemele care apare este ce facem cu copilul după școală? Cum reușim să îi oferim și odihnă și relaxare și timp de joacă și mâncare de calitate. Școala e și așa obositoare, înseamnă o schimbare totală de mediu, de ritm. E un stres ce să mai, oricum ai lua-o. Din cauza asta, decizia ce facem cu copilul după școală mi se pare greu de luat, de asumat și de dus pe termen lung. Când ai și un copil cu un program extra – școlar destul de încărcat, ai rupt-o în fericire. Programarea orarului său și a timpului după școală devine misiune demnă de NASA.
Recunosc că noi, după doi ani de școală deja, încă nu am reușit să găsim formula ideală
Am încercat diferite variante și până la urmă am ajuns la un fel de struțo-cămilă, un program diferit în fiecare zi, care să îi ofere Anei și odihnă și timp de teme și activități, dar și ceva timp liber. Ne-a luat ceva efort și permutări până să ajungem aici și recunosc că formula asta a fost și este posibilă și pentru că eu am un program flexibil.
Ce facem cu copilul după școală? Opțiunea ieftină – școală după școală
Există școli în care funcționează programul școală după școală, parțial subvenționat de stat. Costurile sunt cele de masă (între 12-15 lei pe zi în funcție de școală) și ajung la circa 350 lei pe lună, în funcție de numărul de zile și de costul pe zi.
Avantajele sunt faptul că copilul poate rămâne alături de o parte din colegii lui, că primește o masă caldă la prânz și că își poate face lecțiile supravegheat la școală, dar fără să beneficieze de asistență. La unele școli este posibil să existe și ceva cursuri opționale plătite de părinți și programul să devină astfel mai atractiv și cu mai mult sens pentru copii. Depinde foarte mult însă de conducerea școlii și cât este de flexibilă.
Dezavantajele sunt legate în principal de spațiu și lipsa de personal
Copiii stau într-o sală de clasă, câte 30-40, poate și mai mulți, cu o persoană care îi supraveghează. Se creează o așa hărmălaie acolo, încât pleacă extrem de obosiți după cele 8-9 ore petrecute practic la școală. Nu mai vorbim că majoritatea stau doar pe telefoane sau tablete, deci surexcitarea este la cote maxime.
Am încercat o perioadă varianta asta. Ana rămânea doar 2-3 zile pe săptămână la școală și doar câteva ore. Cu toate astea, o luam atât de agitată și irascibilă de acolo, uneori plictisită peste măsură și blazată, încât am căutat alte variante. Acum mai rămâne uneori să mănânce și eventual mai stă o oră-două, până ajunge cineva să o ia.
Opțiunea comodă și sigură – bunicii
(…)
Citeşte mai mult pe pisicapesarma.ro
