Acum ceva vreme, când Mark avea vreo trei ani, am scris la un moment dat cât de tare m-a distrat când a zis el un cuvânt urât sau o înjurătură, nu mai știu exact, mai ales că habar nu avea ce însemna asta. Iar prietenul meu Bogdan mi-a atras atenția că acest lucru nu mai este la fel de distractiv, când copiii mai cresc. Nu l-am contrazis, căci nu aveam niciun argument sau vreo experiență, dar mi s-a părut că exagerează.
E, acum nu mi se mai pare că exagera deloc. Am auzit și azi, ca aproape în fiecare zi, niște copii de 8 – 10 ani, băgându-și p%#a și înjurând de morți și mai știu eu ce și, ca de fiecare dată, mi s-a părut groaznic. Pur și simplu te zgârie pe urechi, cu atât mai mult cu cât realizezi că acei copii o fac de bravadă, ca să-și impresioneze colegii sau mai știu eu ce cine. Dar din orice motiv ar face-o, sună foarte, foarte urât.
► Citeşte şi Când copilul vorbeşte urât. Cum putem şterge cuvintele urâte de pe buzele frumoase
Mult mai urât ca la adulți. La unii adulți, dacă te obișnuiești cu ei și dacă înjură într-un fel, cu o anumită intonație sau pentru a-și urla frustrarea, chiar dacă o fac precum la ușa cortului, parcă nu te supără atât de tare. Ok, sau poate așa mi se pare mie, căci și eu sunt genul care înjur mult.
Dar când o face un copil, când îl auzi că e cu p@#a-n gură din trei în trei cuvinte, nu-ți mai place. Și ai vrea să te duci să îi spui ceva. Și aici apare întrebarea mea către voi: oare e bine să spunem ceva?
(...)
Citeşte mai mult pe celmaibuntata.ro
Sursa foto: https://www.sacurrent.com/
