Pentru a ramane singur, un copil trebuie sa fie suficient de autonom si pregatit sa infrunte ceva imprevizibil fara sa intre in panica.
Inainte de 5-6 ani, evident ca nu intra in discutie sa lasati copilul singur intr-o casa, indiferent cat de linistit ar fi el. De fapt, pana la aceasta varsta el nu are cu adevarat simtul pericolului si ii este foarte greu sa reziste impulsurilor sale aventuroase.
Apoi, totul este posibil, desi este greu sa fixezi cu adevarat o varsta ideala. Aceasta depinde de gradul sau de maturitate si foarte mult de atitudinea dumneavoastra.
Daca sunteti genul de parinte-closca, exista in realitate putine sanse ca micutul dumneavoastra sa fie pregatit sa traiasca propria viata singur, chiar si pentru o singura ora. Si daca niciodata nu l-ati lasat singur, nu trebuie sa va asteptati ca va sari in sus de bucurie la ideea de a va vedea plecat o dupa-amiaza sau o seara.
Ca toate celelalte invataturi, si aceasta trebuie sa se faca progresiv, tinand cont de reactiile copilului dumneavoastra si de capacitatea dumneavoastra de a nu ii transmite propriile nelinisti.
Este pregatit sa ramana singur?
Inainte de a sterge definitiv din agenda rubrica “Bone”, verificati daca fata sau fiul dumneavoastra este pregatit sa fie de una/unul singur/a.
Prima conditie pentru a lasa copilul singur, este ca el sa fie pregatit sa accepte aceasta situatie.
Deasemenea, inainte de a incerca experienta, intrebati-l daca este de acord.
Daca va da un raspuns pozitiv, nu sariti imediat asupra ocaziei. Verificati mai intai daca nu incearca doar sa va faca o placere. Cei mici, ca si multi adulti, au uneori greutatea de a spune nu, mai ales cand au impresia ca v-ar face placere sa va dea un raspuns pozitiv.
Perioada de tranzitie
Cum sa fiti cu constiinta impacata? Bazandu-va deja pe temperamentul si reactiile sale:
- Anumiti copii stiu inca de mici sa se lipseasca de companie, sa se joace linisit in camera lor in singuratate, fara sa dovedeasca vreo neliniste. Acestia vor putea, de la 5-6 ani, sa accepte ideea absentei dumneavoastra.
- Altii, in schimb, poseda o imaginatie foarte bogata, iar cel mai mic zgomot, scartaitul parchetului, un caine care latra… ia proportii fantastice si putin linistitoare. Aceasta imaginatie, pozitiva in multe domenii, risca in aceasta situatie sa-l faca mai temator decat pe un alt copil, iar singuratatea sa devina mai apasatoare.
Daca este cazul copilului dumneavoastra, aveti tot interesul sa va luati cateva precautii suplimentare pentru ca prima experienta sa nu se soldeze cu o mare criza de neliniste din partea lui.
Pentru a-l forma pentru a se descurca singur, incepeti prin a lipsi pentru perioade foarte scurte, timpul cat mergeti sa cumparati paine, sa faceti o cursa scurta sau sa vizitati o vecina. Explicati-i de fiecare data unde mergeti.
La intoarcere, nu uitati sa il felicitati, dar fara exces si nu il intrebati daca totul a fost in regula.
Daca veti acorda o prea mare importanta, copilul risca sa se gandeasca la faptul ca absenta dumneavoastra este un fenomen exceptional si daca aveti aerul unei mici ingrijorari cand va intoarceti, s-ar putea intampla lucruri teribile in absenta dumneavoastra.
L-ati regasit plangand?
Puneti-l sa va povesteasca ce s-a intamplat, este un mijloc excelent de a dedramatiza si de a-i explica faptul ca zgomotul care ii provoaca teama este doar cel al frigiderului.
Masuri de siguranta daca este singur acasa
Fara sa il coplesiti cu ordine de tot felul, nu ezitati sa ii faceti recomandari si sa treceti in revista situatiile care s-ar putea intampla in absenta dumneavoastra. Acest lucru il va ajuta sa gaseasca repere si sa nu se panicheze la cel mai mic eveniment care iese un pic din cotidian.
Chiar si cel mai rezonabil dintre copii nu are vigilenta unui adult, din lipsa de experienta, dar si pentru ca este mai mic de inaltime, iar vederea lui nu e inca ajunsa la maturitate.
Nu este asadar o lipsa de incredere fata de el daca luati cateva precautii in materie de securitate.
- Incuiati incaperile cu risc, cum ar fi bucataria sau baia, garajul, locul unde va tineti sculele…
- Nu ezitati sa ii puneti limite ferme: sa nu deschida usa, pentru ca aveti cheia dumneavoastra, sa nu lase pe nimeni sa intre in casa, sa nu iasa din casa, nici sa se puna la fereastra. Ati putea chiar sa securizati deschiderea, pentru a evita micii curiosi sa se joace de-a v-ati ascunselea cu trecatorii sau chiar riscul unei caderi.
- Pregatiti tot ce ar putea avea nevoie in absenta dumneavoastra: prajiturele, sucuri, jocuri, pentru a evita sa mearga sa cotrobaie prin toate colturile, sa se catere pe toate scaunele, deci sa existe riscuri inutile.
- Ideal este desigur sa aveti o persoana de incredere care locuieste in apropiere, careia copilul i s-ar putea adresa daca are o grija sau are nevoie sa fie linistit.
In lipsa, lasati un numar de telefon, preinregistrat in memoria telefonului si deja afisat in momentul plecarii. Al dumneavoastra sau al unei persoane din apropiere daca sunteti cu adevarat departe de domiciliu si repetati operatia cu el.
Puteti pleca seara?
Dupa ce l-ati obisnuit pe copil cu lipsa dumneavoastra de acasa in timpul zilei, va fi necesar sa plecati de langa el si seara. Am aflat precautiile valabile pe timp de zi, dar noaptea?
Pentru iesirile nocturne, este mai bine sa asteptati pana cand copilul va fi mai mare si va fi obisnuit cu absentele din timpul zilei.
Noaptea, reperele se schimba si lucrurile devin adesea mai ingrijoratoare. Cel mai linistit dintre copii poate atunci sa se panicheze si sa ramana mult timp traumatizat de aceasta experienta neplacuta.
Cand trebuie sa se intample si aceast capitol, refaceti acelasi parcurs ca pentru timpul zilei.
In primele ocazii, prevedeti iesiri scurte, aproape de domiciliu si unde este posibil sa va intalniti in orice moment.
Ati putea sa ii lasati in grija pe mezinul familiei?
Ar putea fi pentru copil o responsabilitatea prea grea. Pentru a nu ii impiedica propria evolutie, luati mezinul cu dumneavoastra si lasati-l acasa pe el, daca este de acord. Va fi foarte mandru de statutul sau de om mare si aceasta il va ajuta sa se responsabilizeze.
Incepand cu 10 ani, va putea fi suficient de matur pentru a-si asuma ingrijirea mezinului, cu conditia ca acesta sa ii recunoasca autoritatea.
