De cele mai multe ori, orice puseu de febră ori stare de apatie se transformă pentru o proaspătă mămică în cel mai mare coșmar, iar vizita la camera de gardă se impune automat. Este firesc ca părintele să se îngrijoreze și să-și dorească să-și vadă copilul cât mai repede pus pe picioare însă, de multe ori, “urgențele” nu sunt la fel percepute și de către medici. Ce înseamnă “urgențe la copii”? Iată părerea unui medic pediatru din București, distribuită intens zilele acestea pe Facebook.
Din păcate, în România, sistemul medical de urgențe nu funcționează tocmai bine, dese fiind cazurile în care părinții așteaptă cu orele pe holurile, uneori insalubre și friguroase, de la camerele de gardă din spitale. Uneori, nici cadrele medicale nu se comportă prea frumos ori birocrația transformă orice urgență într-o experiență și mai traumatizantă pentru copilul bolnav. Însă, în tot acest lanț al slăbiciunilor, și părinții au partea lor de vină.
Iată ce părere are Cristina Popescu, medic pediatru din București, carea publicat un mesaj pe contul său de Facebook în care ţine să atragă atenţia părinţilor cum ar trebui să se comporte atunci când îşi aduc copiii la consultaţii la camera de gardă.
Medicul a avut parte de numeroase experienţe mai puţin plăcute cu părinţii copiilor şi doreşte să ofere câteva recomandări:
“După ultima gardă pe care am avut-o în pediatrie când m-am simţit copleșită de numărul de consultaţii şi tratată ca ultimul om de mai mulţi părinţi pentru că au stat să aştepte la camera de gardă, m-am tot gândit cum să scriu nişte explicaţii <la rece> astfel încât să nu iasă scântei şi să nu fie o discuţie despre <ăştia sunt medicii din România, corupţi, fără suflet etc> şi de cealaltă parte <pacienţii sunt întotdeauna de vină>. Deci câteva explicaţii despre ce se întâmplă la camera de gardă a unui spital de pediatrie:
1. Încercam să înţelegem părinţii care au copii şi faptul că se plictisesc să aştepte 3 ore pe hol la o consultaţie dar ăştia suntem ca număr şi încercăm să vedem fiecare copil cu responsabilitate şi să explicăm părintelui ce are de făcut acasă. Unele consultaţii durează 15 minute, iar cu alţi copii petrecem 2-3 ore ca să îi reechilibram.
2. Deşi părintele consideră copilul lui ca fiind o urgenţă care nu poate aştepta, noi, medicii putem avea o opinie diferită. Urgenţă la copil reprezintă febră mare (peste 39 de grade Celsius), vârsta mică (sub 3 luni), insuficiență respiratorie (respiră prost şi are nevoie de oxigen), traumatism cranian, convulsie, vărsături şi scaune diareice mai ales la copil mai mic de 1 an, deshidratare importantă etc.
►Citește și Care este diferența dintre răceală și gripă la copii?
Dacă un copil are stare generală bună, bea şi mănâncă şi aleargă în sala de aşteptare cel mai probabil nu reprezintă o urgenţă!
3. Încercaţi să nu va mai prezentaţi la camera de gardă (mai ales în weekend) cu afecţiuni care durează de 3 săptămâni, dacă nu s-a modificat ceva care să vă alarmeze. Luaţi în considerare că poate pleca de acolo cu alte boli acute. Afecţiunile subacute sau cronice merg întâi la medicul de familie.
4. Ambulanţa are prioritate dar nu abuzaţi de ea, nu e taxi! Putem verifica dacă un copil adus cu ambulanţa reprezintă o urgenţă şi apoi să îl lăsăm şi pe el să îşi aştepte rândul, dacă nu este urgenţă.
5. Doctorii chiar au nevoie să mănânce şi să bea apă şi uneori cafea într-o gardă de 24 de ore, altfel nu mai suntem în stare să stăm nici noi în picioare. (Bineînţeles masa e pe fugă, atât cât să ne revenim în fire!)
6. Nu ne ajută deloc dacă părinţii încep să se vaite pe hol că medicii sunt prea înceţi, că dacă nu dai bani nu se uită nimeni la tine. Din contră, avem nevoie de linişte. Şi de respect. Noi ne-am ales meseria asta, dar nu am ales să lucrăm într-un mediu în care suntem înjuraţi în fiecare zi.
7. Nu mai faceţi promisiuni în numele medicului (o să îţi dea domnișoara doctor o ciocolată dacă stai cuminte), că nu am de unde. Şi nici nu îi mai speriaţi cu: <Dacă nu eşti cuminte te duc la doctor şi îţi face injecţie!>. Noi încercăm să le explicăm că tratamentul le va face bine, nu este o pedeapsă.
8. Aşa cum fiecare pădure are uscăciunile ei, sunt şi medici care au greşit în comportamentul lor, ca şi în orice alt departament. Postarea asta nu este despre ei.
Sper că anul 2017 să aducă schimbări în bine şi în sănătate. Speranţa moare ultima!”.
Ce părere ai despre recomandările de mai sus? Care este experiența ta la camera de gardă atunci când ai mers cu copilul tău?
