Sunt absolut normale si apar destul de devreme. Si raspunsurile tale trebuie sa fie la fel de normale, dar in acord cu varsta copilului.
Incepand de pe la trei ani, copiii incep cu intrebarile despre moarte, mai ales daca au avut un animalut care s-a prapadit, un deces in familie, au auzit despre asta la televizor sau la gradinita. La fel ca despre orice lucru nou, copiii sunt curiosi sa afle mai multe. „Ei pun intrebari legate de moarte, fara pic de angoasa, pana in jurul varstei de sapte ani”, spune Francoise Dolto, psihanalist si pediatru din Franta, in cartea „Cand apare copilul”. „Cred ca intotdeauna i se poate raspunde unui copil in felul urmator: Vom muri cand vom termina de trait. E ciudat sa spui asa, dar e adevarat. Nu va puteti imagina cat de linistitoare sunt pentru copii aceste cuvinte”, recomanda ea. Intr-adevar, trebuie sa-i vorbesti copilului pe limba si varsta lui. Dar trebuie sa-i vorbesti si despre asta.
In discutiile cu copilul, moartea trebuie sa fie simpla si la obiect
Nu te gandi ca i-ai explicat o data despre moarte si ti-ai luat de-o grija. Copilul va reveni la tine cu diverse ocazii pe acest subiect ca sa-si lamureasca aspecte neadresate pana atunci (din cauza varstei), iar tu esti datoare sa-i explici cat mai simplu cu putinta cum sta treaba. Daca simti ca este o sarcina care depaseste puterea ta de imaginare a unor raspunsuri pe aceasta tema teribila, iata cateva sfaturi de la specialisti:
-
Nu-i ocoli intrebarile, chiar daca nu i-a murit nimeni apropiat. De fapt, cele mai bune momente pentru raspuns la astfel de intrebari sunt cele fara incarcatura emotionala.
-
Da-i raspunsuri simple si scurte. Copiii atat de mici nu se pot descurca cu prea multa informatie odata. In loc sa te lansezi in explicatii despre boala de care a murit bunica, poti sa-i spui ceva de genul: corpul bunicii nu mai functioneaza; ea nu mai poate merge, manca, vedea, dar nici nu simte durerea.
-
Daca vi se intampla un deces, exprima-ti propriile emotii. Atunci cand ii arati copilului ca e in regula sa jelesti moartea cuiva drag ii validezi si lui starea de mahnire si doliu emotional, care il vor ajuta sa se vindece. Oricat ai incerca sa-ti ascunzi starea, copilul o simte si se poate chiar culpabiliza ca te simti asa din cauza lui.
-
Ocoleste eufemismele. Abtine-te sa folosesti expresiile clasice ale adultilor in fata mortii: „se odihneste in pace”, „somn etern” etc. Copilul le ia ca atare si ar putea sa dezvolte reactii adverse, cum ar fi teama de a merge la culcare, ca nu cumva sa moara si el.
-
Ai grija cu explicatiile religioase. Poate sunteti o familie foarte credincioasa, dar notiuni precum: „corpul bunicii a murit, dar sufletul ei traieste in Rai” sunt foarte abstracte pentru un copil (si generatoare de confuzie). Abia pe la cinci ani poti incerca o explicatie de genul acesta, dar pregateste-te pentru si mai multe intrebari dupa asta.
-
Omagiati persoana decedata. Copiii au nevoie de moduri concrete in care sa tina doliul: sa aprinda o lumanare pentru cel mort, sa ii faca un desen, sa depuna o floare la mormant, chiar vor dori sa participe la inmormantare. Nu ii refuza asta, ci, din contra, pregateste-l foarte bine pentru moment, vorbindu-i despre ceremonie, despre cum arata persoana decedata, despre bocitoare, despre toate detaliile care-ti vin in cap.
-
Nu bagateliza moartea unui animalut. Chiar daca e un pui de vrabie cazut din cuib in fata scarii blocului, iar cel mic l-a vazut in drum spre parc, tot il va afecta daca-i spui „Lasa, nu mai fi suparat, puiul s-a dus in Rai acum”. Daramite daca e vorba de un animalut de care copilul a avut grija si care l-a facut sa se simta ca un om mare, cu responsabilitati. Negandu-i dorinta de a jeli moartea animalutului ii arati, de fapt, ca este nepotrivit sa-si arate si emotiile dureroase.
Sursa foto: huffingtonpost.com
Nu exista o reactie-standard pe care copilul s-o aiba cand ii vorbesti despre moarte, chiar despre recenta trecere in nefiinta a cuiva apropiat. Cel mic poate fi indurerat, dar, de asemenea, se si poate invinovati pentru acest deces, poate manifesta furie fata de tine, de restul familiei, de doctori sau chiar fata de cel decedat – pentru faptul ca a murit. Unii copii fac crize mai dese pentru a-si exterioriza durerea provocata de deces, altii isi traiesc durerea pe bucati, de-a lungul lunilor sau chiar anilor, suportand momentul anuntului mai linistiti. Important este sa fii alaturi de el, sa-i respecti emotiile si dorintele vizavi de doliul pe care vrea sa-l tina. Noi ne imbracam in negru pentru asta. Poate copilul va dori sa poarte o saptamana, zi de zi, sosetele impletite de bunica. Da-i voie.
Sursa foto articol: huffingtonpost.com
