La aceasta intrebare majoritatea parintilor ridica din umeri neputinciosi si ofteaza. Putine lucruri sunt mai frustrante pentru un parinte decat sa isi vada copilul ca nu vrea sa invete.
Indiferent daca vorbim despre lectiile la matematica, inot sau cursuri de dans, ne dorim ca cei mici sa fie entuziasmati si sa fie gata sa depuna eforturi constante pentru a excela. Dar de cele mai multe ori asistam la plansete si binecunoscuta fraza care innebuneste orice parinte: „e plictisitor!”.
Gaseste distractia
Uneori motivarea copilului merge usor, ca-n branza. Daca o sarcina este distractiva si interesanta, nu i se va parea deloc greu sa depuna eforturi serioase ca sa o duca la indeplinire. Daca ii place fotbalul, va trage din greu sa devina un jucator cat mai bun. Daca ii place sa picteze va petrece ore si ore in fata blocului de desen.
Ceea ce ii motiveaza pe copii este joaca, explorarea, curiozitatea. Daca reusim sa introducem aceste lucruri in cazul sarcinilor si temelor de zi cu zi atunci totul va deveni mai usor pentru ei.
Nu intotdeauna este insa posibil si, de multe ori, parintii apeleaza la recompense.
De ce sunt gresite recompensele
Recompensele functioneaza doar temporar. Chiar daca vor determina o crestere a interesului acordat unei anumite activitati, in scurt timp isi vor pierde atractivitatea si copilul va reveni la modul de comportament de dinainte. In plus, recompensele ii sugereaza copilului ca sarcinile sunt optionale. „Primesti ciocolata daca iti faci temele” poate fi cititi si ca „daca nu iti faci temele, nu primesti ciocolata”. Copilul decide ca nu vrea ciocolata, ca atare nu trebuie sa isi faca temele.
Uneori, o mica recompensa il poate face sa depasesca un moment de stagnare, insa folosirea lor in mod repetat le va crea o atitudine de tocmeala. Pur si simplu la un moment dat cand le vei cere sa faca ceva te vor intreba: „Ce primesc pentru asta?”
Recomensele sunt o forma de control extern. Dar cum sa le trezim copiilor motivarea interna?
Construirea motivatiei interioare
Doi cercetatori de la Universitatea din Rochester, Edward Deci si Richard Ryan, au identificat trei nevoi esentiale care stau la baza motivatiei interioare: competenta, autonomia si conexiunea.
Competenta
Maiestria este extrem de motivanta. Cand invata sa mearga pe bicicleta ar vrea sa faca asta cat este ziua de lunga. In oglinda, copiii vor refuza sa faca activitatile la care cred ca nu sunt buni. Se simt stingheriti, rusinati si spun despre acele activitati ca sunt „stupide si plicticoase”.
Ajuta-l sa isi mareasca competenta la aceste activitati. Lauda-i efortul si astfel il vei face mai dispus sa incerce din nou.
Clarifica criteriile. Este descurajant pentru un copil sa auda „ai facut totul gresit” sau „ai sarit peste cea mai importanta parte”. Explica-i clar si calm ce are de facut si care sunt pasii care trebuie urmati si ordinea acestora. Incurajeaza-l sa urmeze toti pasii si sa completeze etape. Se va simti mai sigur pe el si ii va fi mai usor sa indeplineasca sarcina.
Subliniaza progresul. Daca isi va vedea propriul progres, copilul va capata incredere si se va simti capabil sa indeplineasca sarcina. Sparge sarcinile mari in pasi mici ca sa poti inregistra un progres. Povesteste-i despre momentele cand si tie ti-a fost greu si apoi ai triumfat. Arata-i cum sa reuseasca sa indeplineasca o sarcina importanta si de acum incolo i se va parea floare la ureche acel tip de sarcina.
Autonomia
Nimanui nu ii place sa fie controlat. Uneori copiii sunt nemotivati pentru ca simt ca sunt fortati sa faca ceva. Evident, nu le putem da mana libera sa faca ce vor, dar putem minimiza rezistenta prin acordarea unui anumit grad de independenta.
Ofera-i optiuni. Daca il lasi pe el sa decida cum va duce la indeplinire o anumita sarcina ii va creste motivatia de a o face. Pastreaza numarul de optiuni cat mai mic: aceasta sau aceea? Acum sau mai tarziu?
Fa-l sa inteleaga. Este mai simplu pentru copil sa faca lucruri cand intelege de ce trebuie sa le faca. Copiii se plang adeseori „de ce trebuie sa invat toate chestiile astea pe care nu o sa le folosesc niciodata?”. Pun pariu ca ai auzit cel putin o data fraza de mai sus. Le poti raspunde de exemplu asa „pentru ca iti da posibilitatea de a-ti antrena anumite abilitati pe care le vei folosi in viata, cum ar fi sa fii mai eficient, sa memorezi si sa lucrezi cu altii.”
Incurajeaza rezolvarea problemei. Cele mai bune solutii la problemele de motivatie vin chiar de la copii. Intreaba-l ce ar face el ca sa isi rezolve treaba. Il poti pune chiar sa intocmeasca un plan pentru asta.
Conexiune
Relatiile sunt o sursa importanta de motivatie. Copiii vor sa faca lucruri care sa ii aduca mai aproape de oameni sau de lucrurile de care le pasa.
Ai grija la sentimentele copilului. Uneori, copiii au nevoie doar sa stie ca cineva le intelege reticenta. Intreaba-l: „crezi ca e nedrept ca profesorul ti-a dat atat de multe teme?”
Citeste si 10 sfaturi pentru temele de acasa.
Gaseste modele. Un model ii poate ajuta pe copii sa isi imagineze ce doresc sa devina. Daca au un profesor pe care il iubesc , copiii vor incerca din greu sa semene cu el. Studiul alaturi de prieteni poate de asemenea usura invatarea. Chiar si daca sta numai cineva langa el in timp ce lucreaza poate face efortul sa para mai mic.
Ai asteptari rezonabile. Copiii, in general, doresc sa isi multumeasca parintii. Nu este singura lor motivatie, dar este una importanta.
Nimeni nu este 100% motivat la toate sarcinile, in orice moment. Cu totii avem sarcini pe care nu vrem sa le facem.
Este nevoie de practica si de maturitate ca cel mic sa poata invata sa se motiveze pentru sarcinile mai putin placute. Intre timp, trebuie sa fim rabdatori si sa avem asteptari rezonabile de la copii.
Iar in final, un sfat care te va ajuta sa treci peste micile rebeliuni ale copilului: caldura si intelegerea fac mult mai multe decat critica.
Sursa foto: hepta.ro
