Dacă mă întrebați pe mine, nu vă pot spune decât extrapolând un răspuns al Oanei Moraru la întrebarea: de la ce vârstă să-mi dau copilul la grădiniță? Atunci când e pregătită mama.
Dat fiind faptul că am încredere în Andre cam de când s-a născut și că la 11 luni l-am dat la creșă, la 4 ani jumate la fotbal și la 5 ani jumate la școală, nu e de mare mirare că la 5 ani și un pic deja pleca în prima lui tabără. Mai exact, în cantonament la fotbal.
Mai am prieteni care și-au trimis copiii în tabără de ski încă de la 3 ani, deci orice e posibil dacă ai încredere în oamenii cu care pleacă și mai ales, în copil.
Prima plecare a lui Andre a fost în februarie, când avea 5 ani și 2 luni. Iarnă, zăpadă, mai multă lume stresată de plecarea lui decât noi, părinții. Când s-a întors, radia.
– Mai vrei să te duci?
– DA!
– Ce ți-a plăcut cel mai mult?
– Că am fost la piscină, pe munte. Data viitoare să-mi dai aripioare, să pot înota mai bine.
Acum, în vară, situația a stat cu totul diferit.
După 2 zile mi-a spus la telefon:
– Mami, nu pot să dorm. Copiii din cameră spun că ei nu pot dormi noaptea și deschid mereu lumina. Vreau acasă să dorm.
După alte 2 zile îi trecuse.
De această dată, colegii de cameră erau mai mari și mai puși pe glume. Cu atât mai mult pentru Andre de a ieși din bula lui și a începe să se acomodeze și cu situații mai puțin dezirabile.
Per total, i-a plăcut.
Am observat însă, că a venit destul de încărcat emoțional. Ar fi vrut să plângă mult, să doarmă mult, să se liniștească alături de mediul lui sigur: familia.
Andre fiind un copil liniștit din fire, preferând să evite un conflict decât să-l înfrunte, cantonamentul din vara l-a obligat să caute variante de a ține piept grupului nou de colegi, toți mai mari decât el. Cu unii s-a certat, cu alții s-a împrietenit foarte bine, iar cei mari-mari l-au protejat. A fost un fel de luptă între ”alintatul” Andre și ”băiatul mare” Andre.
A avut șansa de a găsi soluții să se înțeleagă și să supraviețuiască alături de toată lumea: și cu cine îi place și cu cine nu-i place. Exact ca în viața reală!
La final de două tabere, pot concluziona că:
• i-a plăcut interacțiunea cu echipa și colegii în afara mediului obișnuit de teren de fotbal;
(…)
Citeşte mai mult pe mamipetocuri.ro
