Sari la conținut

Discuții necesare: Când și cum le vorbim copiilor mici despre moarte?

După vârsta de 3 ani, chiar și mai devreme, apar și primele întrebări legate de moarte. Fie că este vorba despre dispariția vreunui personaj dintr-o poveste, a animalului de companie sau a unei rude apropiate, prichindeiilor trebuie să li se vorbească despre moarte pe înțelesul lor. Nu, nu este o discuție ușoară pe care să o ai cu puiul tău, însă este un subiect inevitabil, pe care este bine să știi cum să-l abordezi.

Copiii simt durerea la fel ca şi adulţii. Sub vârsta de trei ani, cei mici asociază decesul cu abandonul sau o dispariţie temporară. La 3 ani, pot pune întrebări de genul: Unde s-a dus cel care a murit?, Când se întoarce?, De ce l-a luat Dumnezeu?, Copiii mor? Și așa mai departe. Durerea este la fel de mare și în situația în care animalul de companie moare.

Ce poți face în situația aceasta? Recunosc, atunci când fetele mele au început să întrebe de bunicul lor, pe care îl tot vedeau în poze, am evitat să le spun că acesta a murit. Am preferat să le spun că este plecat departe, sus, la Ceruri. La 2 ani și jumătate, cât aveau avele atunci când au început să întrebe, au înțeles că bunicul este în nori și îmi spuneau că vor și ele acolo. “Cum nu putem ajunge la el?! Cu avionul!”, a fost replica lor. Și mi-am dat seama că am greșit.

“Este corect să-i spui copilului că moartea este ceva permanent şi firesc pentru fiinţele vii, oferă-i doar informaţii pe care el le pot înţelege. Nu uita că are o gândire concret-intuitivă”, a fost recomandarea pe care am primit-o de la Maria Dima, consilier scolar și profesor psihopedagog în București.

Cum explici unui copil mic decesul unei ființe dragi?
“Preşcolarii pot ajunge să se învinuiască de decesul unei persoane, atunci când ei cred că dorinţele sau acţiunile lor pot provoca moartea. De aceea, în cazul lor, trebuie spus în mod repetat care a fost adevărata cauză a decesului fiinţei dragi. Ei pot fi induşi în eroare dacă li se spune că persoana dragă a plecat într-o călătorie lungă sau că doarme, astfel vor crede că există posibilitatea revenirii acesteia. După vârsta de 6 ani, copiii înţeleg fenomenul morţii ca fiind permanent, le este frică şi simt nevoia de a fi înţeleşi şi încurajaţi în a-şi exprima durerea. Credinţa îi poate ajuta să depăşească, asta numai dacă cei mici are legătură cu religia”, a mai precizat consilierul școlar Maria Dima.

Cum dai vestea?

Este indicat să o faci chiar tu. Acordă-i celui mic mai mult timp, după o astfel de veste, numai așa îl poți ajuta să depășească momentul. Este posibil să reacționeze destul de violent: să urle, să țipe, să te lovească... Cum îl liniștești? „Permite-i copilului să sufere. Nu-i vorbi, ascultă-l şi îmbrăţişează-l. Dacă doreşte să fie singur, lasă-l, dar verifică periodic ce face, cu multă discreţie. Determină-l să-și exprime sentimentele prin joacă: vorbind sau desenând. De asemenea, oricât de dramatic ar suna, încurajează-l să facă desene sau să scrie scrisori pe care să le puneţi în sicriu sau la mormântul celui drag. Și răspunde-i la orice întrebare, indiferent de câte ori o repetă”, recomandă Maria Dima.

Dincolo de durere, durerea pierderii unei fiinţe dragi, mai ales a unui părinte poate provoca, pe termen lung, probleme cu mersul la toaletă, insomnii, coşmaruri, anxietate de separare, izolare, manifestări agresive, lipsă de concentrare, acutizarea unor probleme de sănătate, cum ar fi astmul. Încearcă să menții programul zilnic obişnuit, nu lua nicio decizie majoră în următoarele şase luni.
 

Cât de indicat este, din punct de vedere psihologic, să participi la o înmormântare împreună cu un copil?

“Ţinând cont de obiceiurile specifice înormântărilor româneşti, cu bocete, copilul mic ar trebui ținut departe. Dacă, din diferite motive, prezența lui la înmormântare nu poate fi evitată, ajută-l să aprindă o lumânare, explică-i semnificaţia acestui ritual. Dacă nu a participat la înmormântarea propriu-zisă, este să mergeți împreună la cimitir, pentru a vedea locul în care cel drag este îngropat”.

Moartea nu este un subiect plăcut pentru nimeni, indiferent de vârstă. Însă face parte din condiția noastră umană. Tot ce poți face pentru copilul tău, atunci când pierde pe cineva drag este să fii alături de el. Și, nu uita, poți plânge împreună cu el…

Articole relationate
Comentarii facebook
Comentarii
    Trimite un comentariu
    Sunt tătic necenzurat
    Abonează-te la newsletter

    adevarul.ro

    click.ro

    Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!