Pentru majoritatea copiilor, vârsta de trei ani reprezintă hopul cel mare, primul din viaţa lor, peste care trebuie să treacă.
La această vârstă, pentru cel mic mama este încă centrul universului şi, în general, nu este pregătit să o părăsească nici măcar două – trei ore pentru a merge la joacă sub supravegherea unei bone.
Cu excepţiile în care nu aveţi altă soluţie şi sunteţi nevoite să va întoarceţi la muncă, ideal ar fi ca până la vârsta de 3 ani, cei mici să nu meargă la creşă sau grădiniţă ci să rămână acasă alături de voi.
După împlinirea acestei vârste însă, copiii au nevoie de tovarăşi de viaţă şi încep să îşi asume independenţa. Cea mai bună metodă este intrarea în comunitate prin care cei mic va fi introdus în lumea copiilor de vârsta lui.
►Citeşte şi Prima zi de grădiniţă. Cum să calmezi temerile copilului, dar şi pe ale tale
Chiar şi el simte nevoia să treacă la nivelul următor, dar totuşi, are sentimente împărţite atunci când vine vorba să se despartă de securitatea protectoare pe care ie-o căminul şi mama. E normal să resimtă liniştea despărţirii – care se manifestă diferit de la copil la copil – doarece “mami” a fost punctul lui de sprijin, pentru trei ani întregi, adică toată viaţă lui.
Că şi în alte articole, în care am încercat să ne imaginăm ce se întâmplă în mintea şi în sufletul celui mic, o să va rog să va puneţi în locul lui atunci când îşi pune următoarele întrebări: “Oare ce se întâmplă în acest loc? Oare ce o să facă doamna asta care stă cu mine? Cine sunt toţi copiii ăştia? Cum trebuie să mă port cu ei? Lor o să le placă de mine? Dar mami unde e? Când vine să mă ia? Oare mai vine? Mi-e frică şi vreau la mami. Vreau la mami şi îmi vine să plâng“.
(...)
Citeşte mai mult pe meseriadeparinte.ro
