Am fost unul dintre acei copii cuminţi care l-ar face pe orice părinte să îşi dorească doi, trei, cinci copii sau poate mai mulţi. Dacă mă puneai pe canapea cu trei jucării în braţe, acolo stăteam. Dacă nu mă lăsai afară decât până la 6 seara, la 6 fără cinci apăsam pe clanţa uşii, să fiu sigură că m-am întors la timp. Mai târziu, dacă ştiam că am de rezolvat trei probleme la matematică până a doua zi, întâi îmi făceam temele, iar apoi ieşeam la joacă. Nu am fost niciodată bătută de părinţi, cu toate că privirea din ochii tatălui meu, când nu eram copilul perfect, nu o voi uita niciodată. Mă va săgeta întotdeauna ca pe cea mai grea ameninţare din viaţa mea. Vorbele precum „niciodată nu faci bine”, „eşti tot timpul neîndemânatică”, „e bine că ai luat 10, dar să te văd şi mâine”… îmi vor răsuna întotdeauna în urechi, mai ales în momentele în care o să am nevoie să am încredere în mine. Şi fix atunci îmi vor pune piedică.
Dar nu despre asta vreau sa vorbesc. Nu despre modul în care părinţii reuşesc să îţi taie aripile – chiar din iubire şi din credinţa ca aşa că trebuie să stimulezi un copil – ci despre gândirea specifică nouă, românilor, că bătaia e ruptă din rai.
► Citeşte şi Cele mai bune fraze pentru a calma un copil nervos
Un studiu publicat zilele acestea de World Vision Romania arată că în România zilelor noastre oamenii cred că trebuie să îţi baţi copilul. Şi nu un număr redus de persoane, şi nu doar oamenii din mediul rural (în care, să spunem, educaţia parentală pătrunde un pic mai greu), ci 9 din 10 români, mediile urban şi rural.
Da, dacă nu aţi auzit deja ştirea la televizor, vă asigurăm că acum tocmai aţi citit bine. 9 din 10 români îşi bat copiii!
Şi poate nu aceasta este cea mai tristă veste, ci motivele care stau la baza acestui tip de „educaţie” mă înfricoşează de-a dreptul:
- mai mult de jumătate (51 %) o fac pentru că aşa cred că îşi ajută copilul.
- 1 din 10 părinţi (10%) consideră că lovirea apare din cauza copilului;
- 8% ar lovi copiii dar nu ar vrea ca acest lucru să se afle;
- 8% invocă motivații religioase;
- 6% lovesc copiii gratuit, fără motiv;
- 5% afirmă că ar lovi copilul pentru că toată lumea face la fel;
- 3% se simt foarte vinovaţi după ce lovesc.
Să discutăm despre fiecare categorie în parte:
1. 51 % dintre români o fac pentru că aşa cred că îşi ajută copilul? Cum Dumnezeu poţi crede că un copil învaţă ceva luând bătaie? Cum poţi crede că un copil învaţă ceva BUN atunci când trăieşte cu frica? Cum să îi faci rău copilului tău tocmai tu, omul care îi vrea cel mai tare binele de pe acest pământ? Mesajul pe care un copil îl primeşte atunci când este bătut va fi: “nu mai fac asta, pentru că mă va durea fizic”. Nu va fi: “nu mai fac asta, pentru că AM ÎNŢELES DE CE nu trebuie să mai fac asta”.
Efecte pe termen scurt și lung ale agresiunilor repetate asupra copilului, inclusiv palme sau tras de păr sau împins, citate din raport din acelaşi raport:
“Reacţia chimică din corpul unui copil ameninţat este identică cu ce se petrecea în corpul strămoşilor noştri preistorici când erau atacaţi de un animal sălbatic”. Înţelegeţi cum se simte un copil, când ia bătaie? Mai mult decât atât, “în astfel de momente organismul copilului va bloca funcţii – de exemplu digestia şi creşterea – care sunt vitale pentru dezvoltarea unui organism tânăr”.
În plus, “în cazul copiilor care sunt certaţi sau bătuţi frecvent, precum şi al acelora care sunt martori ai violenţei între părinţi, răspunsul la stres rămâne activat în mod permanent şi se transformă în ceea ce medicii numesc ‘stres toxic’. Această stare chimică de alertă ocupă, ca într-un asediu, zonele din creier responsabile pentru învăţare şi raţionament. Conexiunile neuronale la aceşti copii sunt mai puţine şi mai slabe. Dacă tolerăm violenţa asupra copiilor, acceptăm tacit să trăim noi şi copiii noştri într-o societate în depresie, cu tulburări de stres traumatic, tulburări de somn şi alte probleme de anxietate, o societate dominată de delincvenţă şi consum de droguri.”
Asta ne dorim de la copiii noştri? Aşa credem noi că îl ajutăm pe copilul nostru? Din aceste motive spunem noi că un copil merită bătaie? Nu, absolut niciun copil nu merită să îl doară.
2. 10 % consideră că lovirea apare din cauza copilului - Trebuie să ne gândim că atunci când ni s-a pus în braţe, pentru prima dată, copilul nostru, el nu ştia absolut nimic! Nici măcar să mănânce. Noi suntem responsabili să îl învăţăm pe copilul nostru tot ceea ce trebuie să ştie, noi trebuie să îi arătăm cum şi de ce. Dacă un copil greşeşte, este normal. Dacă un copil greşeşte acelaşi lucru de 10 ori, este pentru că noi suntem vinovaţi, pentru că noi nu am ştiut să îi explicăm cum şi de ce trebuie să procedeze într-un anumit mod. De ce trebuie să îl lovim? Pentru că noi nu ştim să ne facem altfel meseria?
3. 8 % ar lovi copiii, dar nu ar vrea ca acest lucru să se afle – Partea bună în toată această concluzie rea este că părintele este conştient că greşeşte.
4. 8 % indică motive religioase? – Serios? Oare Bătrânul care ne-a creat şi care ne îndeamnă să fim fericiţi, ne –ar spune că trebuie să ne lovim copilul? Indiferent de religia care ne defineşte, nu ar trebui să lăsăm pe nimeni să ne spună că a-l lovi pe cel căruia i-ai dat viaţa este un lucru bun. Nimeni! Niciodată!
5. 6 % lovesc copiii gratuit, fără motiv – Pentru aceştia, eu nu am cuvinte!
6. 5 % spun că ar lovi copilul pentru că toată lumea face la fel. Într-adevăr, în România este nevoie de mai multă educaţie în această direcţie, este nevoie ca vocile psihologilor să se facă mai tare auzite. Dar haideţi să ne uităm în ochii copiilor noştri şi să ne spunem: „chiar meriţi tu, copilul meu, bătaie, pentru că aşa face şi vecina cu al lui? Oare chiar te voi ajuta, dacă te voi lovi? Voi face din tine un om mai frumos sau, dimpotrivă, îţi voi crea nişte sechele de care cu greu sau niciodată nu vei mai scăpa?”
7. 3 % se simt vinovaţi după ce lovesc? – Aş fi fost poate cu inima mai împăcată dacă aş fi auzit că 100 % dintre cei care îşi lovesc copilul regretă. Că o fac din neştiinţă, că o fac din sutele de probleme de pe capul lor, că o fac pentru că uneori ajung la capătul puterilor (deşi NU există absolut niciun motiv pentru care să vrei să îţi loveşti copilul), dar ca în secunda următoare regretă şi spun că nu o vor mai face niciodată. Doar 3 %...?
►Citeşte şi Bătaia, ruptă din Rai?! Ce impact poate avea violenţa asupra copilului. Rezultatele unui noi studiu
Dragă părinte, ştim că România nu este întocmai ţara care ne oferă cele mai bune condiţii de trai, ştiu că astăzi ai muncit mult, că mâine o vei lua de la capăt şi că portofelul tot gol va fi, ştiu că poate ai probleme de sănătate şi că medicul care să îţi vorbească precum un prieten este mai greu de găsit, ştiu că ai o mulţime de treburi de făcut şi că nu de puţine ori te simţi singur, dar, dragul meu, copilul tău nu are nicio vină! Ai răbdare cu el, aminteşte-ţi de fiecare dată când de multă fericire ţi-a adus când lai văzut prima dată şi cât de fericit te face zilnic, aminteşte-ţi că nu ai cum să ceri de el să se comporte ca tine; e doar un copil…. Are atât de puţină experienţă…
Drag părinte, nu îţi mai lovi copilul! Tu îl iubeşti cel mai mult pe lumea asta, tu îi doreşti cel mai tare să îi fie bine. Nu vei reuşi niciodată să creşti un copil fericit, prin lovituri…
► Citeşte şi Nervi de mămică. Ce fac să nu mai ţip la copil?
► Citeşte şi Laura Markham ne învaţă: ce facem când copilul ne loveşte, la nervi. Un scenariu posibil
Sursa foto: Pexels
