Dragul meu pui,
Am deschis ochii în această dimineaţă şi gândul că este prima ta zi de şcoală m-a înmărmurit, pentru o secundă. Eu şi tatăl tău ne gândim la momentul acesta de câţiva ani: „îţi vine să crezi că în mai puţin de 3 ani va merge la şcoală?”, „Anul următor – gata, la şcoală …”, „Doar două luni până începe şcoala…” – Acum, însă, îmi dau seama că timpul este cel mai bun la proba de maraton şi, sincer, tare rău îmi prinde să realizez asta.
Când am intrat în camera ta şi te-am mângâiat pe frunte de bună-dimineaţa, voiam să îţi spun că ştiu cât este de greu să pătrunzi în necunoscut. Îţi înţeleg fluturii din stomac şi gândul că va trebui să te împrieteneşti cu noi oameni de existenţa cărora habar nu ai…
Când ai deschis ochii şi te-ai întins în tot patul, voiam să îţi spun că înţeleg că te temi de faptul că poate nu îţi vei găsi locul… nici fizic, nici social. Şi că…s-ar putea să te chinuieşti toată viaţa să se întâmple asta… Să nu te dai bătut!
Când ţi-am luat hainele de pe umeraş, am vrut să îţi spun că unii copii vor refuza să îţi fie prieteni. Dar nu e nimic rău în asta! E pierderea lor…
Când îţi pregăteam micul dejun, voiam să îţi spun să îmbrăţişezi aceasta experienţă cu optimism, pentru că ceea ce îţi este străin acum îţi va deveni familiar în foarte scurt timp. Aşa e cu ciclul vieţii…
►Citeşte şi Începerea grădiniţei, primul moment dificil din viaţa copiilor
Când ţi-am pus bileţelul în pachet – tradiţie familială, de altfel – am vrut să îţi spun să nu te laşi pradă emoţiilor. Uneori, un simplu zâmbet poate face minuni. Ştii… se spune că o poză face cât o mie de cuvinte. Ei bine, eu aş spune că zâmbetul este chiar mai important de atât.
Când stăteai la masă, am vrut să îţi spun că în momentele de cumpătă trebuie să respiri. Vei fi uimit de puterile magice ale respiraţiei, în momentele grele…
În timp ce te legai la şireturi, am vrut să îţi spun că nu ai nevoie decât de un singur prieten adevărat. Calitatea bate cantitatea.
În timp ce îţi puneam ghiozdanul pe umerii micuţi, am vrut să iau în braţe cu putere şi să îţi spun să stai cu mine cât este ziua de lungă, să te protejez de tot ce e greu pe lumea asta…dar ştiu că cel mai bine este să te las să începi să zbori.
Să nu creşti prea repede… te rog!
Am urcat în maşină şi nu mă gândeam decât că îmi doresc ca toată lumea să te vadă aşa cum eşti în ochii mei: bun, isteţ, amuzant, creativ. Aşa cum sper să te vezi şi tu mereu!
► Citeşte şi Prima zi de grădiniţă. Cum să calmezi temerile copilului, dar şi pe ale tale
Te vedeam în oglinda retrovizoare şi voiam să îţi spun să ai răbdare cu tine, dar şi cu ceilalţi. Timpul aşază întotdeauna lucrurile pe făgaşul lor.
Ne apropiam de şcoală şi voiam să îţi spun să nu îţi fie teamă niciodată să încerci lucruri noi. În asta stă frumuseţea vieţii.
Am vrut să îţi spun să urmezi instrucţiuni, dar să nu îţi fie teamă niciodată să îţi spui punctul de vedere, chiar dacă nu este cel pe care ceilalţi aşteaptă să îl audă.
În schimb, am oprit, ne-am dat jos din maşină, te-am sărutat pe frunte şi ţi-am spus doar atât: fii tu, aşa cum eşti tu, şi nu uita niciodată că te iubesc! Eu şi tati vom fi mereu aici!
Succes, copile!
