Eram tot pe un drum din ăsta infernal, eu terminată, obosită, răsjucată. Copilul (1 an și 2 luni) plictisit, obosit, înfometat. Vedeți, noi mergem des de la București la Sibiu și invers, deci pot spune că le-am încercat mai pe toate trucurile posibile de ținut pruncul în scaun.
►Citeşte şi Cum transporți copilul cu mașina? Scaune auto potrivite vârstei
Am tras pe dreapta să-i dau țîță (știți care-i amenda și pericolul dacă nu ții copilul în scaun de mașină în mers). Și i-am dat. Doar că ăsta micu’ nu mai termina. Adică, terminase de mult în sensul că se săturase. Doar că nu dădea drumul la țîță. Cum îi băgam degetul mic prin colțul gurii, cum începea circul de pe lume. Iar îl mufam la loc, liniște și pace pe pământ. Și tot așa, de vreo 3 ori, să zicem. Unul din momentele în care îți vine să arunci copilul pe geam. Doar că, în loc de asta, i-am zis printre dinți, că sunt și eu om:
-Hai, iubitule, știu că te-ai plictisit de mașină, și eu abia aștept să ajungem odată. Dar uite ce târziu e și noi doar stăm. Așteptăm să termini tu ca să te pot pune în scaun și să plecăm mai departe.
(…)
Citeşte mai mult pe siblondelegandesc.ro
