Noi, femeile, după ce devenim mame, activăm rapid și pachetul de frici, pe lângă toate lucrurile bune pe care le trăim. E normal, e vorba de instinctul de apărare a cuibului. Cloșca din noi crește mare și are grijă de puii ei, ca să le fie bine, să crească frumos și sănătos, fără să fie afectați de nimic. Cu toate acestea, eu recunosc, de foarte multe ori exagerez. Mă îngrijorez de multe lucruri, care iau o amploare fantastică în mintea mea. Poate pentru că am văzut prea multe filme și am citit prea multe cărți, îmi zice partenerul meu de viață și tatăl copiilor. Eu zic că nu, niciodată nu e prea mult când vine vorba de cărți, dar și de grija și protecția pe care le-o arătăm copiilor. Nu-i așa? Nu vrem noi ca ei să crească într-un mediu sigur, ca să se poată dezvolta fizic și emoțional așa cum ne dorim? Ca să vedeți că vorbesc serios și problema chiar mă preocupă, am făcut un top 10 frici ale mamelor. Voi ce spuneți?
1. Plânge copilul
Da. așa e. Plânsul copilului înseamnă comunicare. Prin plâns, cât e foarte mic, ne spune despre nevoile lui: de foame, de afecțiune, de somn. Sau ne spune că îl doare ceva sau simte disconfort. Mai târziu, plânge și pentru că e un om mic, cu trăiri și emoții. Mai țineți minte, când eram noi mici, ne spuneau continuu părinții să nu mai plângem, că e rușine, că suntem mari, sau că e urât și ne vede lumea sau că băieții nu ar trebui să plângă. Așa au apărut blocajele noastre, în timp. Eu le spun fetelor mele că este în regulă să plângă și le iau în brațe în aceste momente. Așa e, când plâng împreună e cam haos la noi în casă/mașină/afară. Dar trece, nu ține o veșnicie. Ca ploaia de vară.
2. Copilul vrea să mănânce din oră în oră sau mai repede
Da, bebelușii mănâncă mult și des. Pentru că au nevoie. Să crească. Asta e treaba bebelușului, să mănânce. Mai ales dacă e alăptat, mănâncă des. Dați-le să mănânce la cerere, nu stați cu ochii pe ceas și nu vă gândiți că laptele vostru nu mai e bun și de aceea ei nu se satură. Laptele mamei e cel mai bun pentru puiul ei, doar că se digeră mai repede decât laptele praf. Atâta tot. Și, în funcție de decizia comună mamă – bebe, continuați să alăptați, e unul dintre cele mai bune lucruri din viața de mami, chiar dacă e greu la început!
3. Copilul nu mănâncă suficient
Când/dacă îl alăptăm, ne întrebăm: ”oare a mâncat suficient?”. Mai târziu, aruncăm castroane întregi de mâncare, mai ales la diversificare. Doar că bebe învață și el până pe la 11 luni care e treaba cu mâncarea solidă și că ea îl satisface. Până atunci se cam joacă cu ea. Ulterior, rămânem cu frica asta: că nu mănâncă suficient. E prima întrebare pe care o adresăm când ajungem acasă: ”A mâncat? cât?”. Adevărat, sunt cazuri și cazuri, copii care mănâncă mai mult, alții care au apetit mai scăzut, au preferințe etc. Am scris despre toate acestea în campania educațională pentru mame: Copilul meu nu mănâncă, vă invit acolo.
(...)
Citeşte mai mult pe florinabadea.ro
