Hepatita acută, simptomatică sau asimptomatică poate fi determinată de virusul hepatitic B, un virus ADN cu tropism hepatic. Poate fi urmată de vindecare sau de persistența virusului în organism şi apariţia hepatitei cronice, care în timp poate evolua către ciroza hepatică şi într-un procent mic către hepatocarcinom.
Vaccinarea antihepatita B şi-a dovedit eficiența, având în vedere complicaţiile serioase ale bolii. Este şi motivul pentru care multe ţări au impus-o în programul de vaccinări obligatorii. Inclusiv în România.
Schemele uzuale presupun o vaccinare cu trei doze, care asigură protecţia pentru un interval cuprins între 5 şi 10 ani. În România, actualmente, se practică vaccinarea gratuită a sugarilor, prima doză administrându-se încă din maternitate nou-născuţilor, în primele zile de viaţă. Completarea vaccinării urmând să se facă, sub urmărirea medicului de familie, odată cu vaccinările obligatorii antidiftero-tetano-pertusis (DTP) şi antipoliomielitica la 2 şi la 6 luni.
Eficacitatea vacaccinului antihepatic B
După trei doze intramusculare de vaccin împotriva hepatitei B, mai mult de 90% dintre adulţii sănătoşi şi peste 95% dintre nou născuţi, copii şi adolescenţi (de la naştere şi până la vârsta de 19 ani) dezvoltă răspunsuri imune adecvate. Cu toate aceste, există un declin al imunogenicitatii specific vârstei. După vârsta de 40 de ani, aproximativ 90% dintre recipienţi răspund la o serie de trei doze, iar până la 60 de ani, numai 75% dintre cei vaccinaţi dezvolta titruri de anticorpi. Proporţia recipienţilor care răspund la fiecare doză variază cu vârsta.
Vaccinul este 80%-100% eficient în prevenirea infecţiei sau hepatitei clinice la aceia care primesc seria completă de vaccin.
Pentru vaccinarea împotriva hepatitei B la adulţi şi copii se recomandă ca zonă de injecţie muşchiul deltoid, în timp ce la nou născuţi se recomandă zona anterolaterala a pulpei. Imunogenicitatea vaccinului la adulţi este mai scăzută atunci când injecţiile sunt administrate în gluteus.
Sursa: www.cdt-babes.ro
Foto: 123rf.com
