Copiii tind să aibă probleme de limbaj, atât la vârste mici, când se bâlbâie, nu pronunță corect literele și cuvintele, cât și la vârste mai mari, când nu sunt capabili să formuleze un mesaj oral, în afara mesajelor de tip text, cu care s-au obișnuit din comunicarea virtuală. Așa suna o știre de la TV care mi-a trecut aseară pe la urechi. Realitatea este că nu numai lingvistic sunt afectați copiii, ci mai ales emoțional. Întoarcem pe toate părțile subiectul “educație”, căutăm cele mai elaborate metode, mergem la specialiști și scăpăm din vedere principalul atribut care ne deosebește de alte ființe de pe planetă: comunicarea.
Într-o eră în care comunicarea e la apogeul dezvoltării, în realitate nu vorbim unii cu alții și mai ales cu copiii. Nu cu adevărat. Căutăm metode de educație, de convingere, artificii de tot felul. Recompensăm, pedepsim, umplem timpul cu orice altceva, când lucrurile ar putea fi rezolvate prin doua ingrediente minune. Cuvânt și timp.
Părinții noștri nu comunicau cu noi pentru că nu știau cum, noi nu o facem pentru că nu avem timp
Pentru că nu găsim disponibilitate și chef. Pentru că ne gândim că dacă ne dezvăluim în fața copiilor, devenim vulnerabili. Sau poate pentru că ne-a învățat nimeni.
Dacă reușim să depășim propriile blocaje, vorbitul cu copiii noștri poate deveni cea mai eficientă formă de educație.
(...)
Citeşte mai mult pe pisicapesarma.ro
Sursa foto: Free pik
