Probabil ca ti-a trecut si tie pe la urechi sintagma 'timp special' cu copiii. Este prezentata intotdeauna ca rezolvarea la principalele noastre probleme de comunicare cu copii.
Eu la inceput am fost foarte putin convinsa de aceasta idee. La momentul respectiv petreceam toata ziua si toata noaptea cu cei doi copii. Tot timpul meu era special. Cum ar fi putut fi mai special decat atat?! Intre timp, am inteles care este diferenta si de ce este ea atat de importanta.
Diferenta intre timpul special si alt timp petrecut cu copilul
Timpul special este cel in care copilul este seful - el spune ce anume se intampla in timpul respectiv. Trebuie sa fie un timp fara nicio structura si fara nicio restrictie. Un timp in care noi nu spunem 'ne jucam asa', 'nu ne murdarim', 'nu mai tipa'. Sau orice lucruri similare pe care le facem de obicei. Din aceasta cauza este bine sa nu facem activitati care presupun ca noi sa ghidam, cum ar fi sa citim o carte (pentru ca este o activitate mult prea structurata) sau gatim impreuna (pentru ca aici noi spunem ce se intampla ca sa nu stricam mancarea).
Timpul special este un timp unu la unu. Doar unul dintre parinti cu unul dintre copii. In acest fel copilul primeste intreaga noastra atentie, fara niciun fel de intrerupere. Iar fara intrerupere este foarte important: fara raspuns la telefon, fara urmarit ciorba de pe foc in acelasi timp, fara alaptat copilul mai mic. Si, desigur, fara internet sau televizor.
De ce este atat de important timpul special?
Daca este facut suficient de des, preferabil zilnic, dar macar de cateva ori pe saptamana, atunci relatia dintre parinte si copil se imbunatateste substantial. Pentru ca astfel este indeplinita nevoia noastra de conectare profunda pe care nu reusim sa o avem altfel in viata haotica si complexa pe care o ducem.
Cu aceasta nevoie de conectare care este satisfacuta si comportamenttul copilului va fi mult mai placut - cu mai putine refuzuri, cu mai putine crize de nervi. Ele sunt adesea rezultatul stresului si senzatiei ca nu primeste suficienta iubire si atentie din partea noastra. Alege sa nu pedepsesti, alege timpul special, pentru a educa copilul prin iubire si nu prin frica, spun adeptii teoriei atasamentului.
Prin acest timp copilul incepe sa se vada altfel: ca o persoana importanta (atat in sine, dar si pentru tine), ca o persoana care poate sa aiba incredere in tine, dar si ca o persoana care se cunoaste pe sine.
Observatii privind timpul special
- nu trebuie sa dureze foarte mult. Adesea 10 minute sunt suficiente. Pentru a-l delimita foarte bine de restul timpului este bine sa ii spui de la inceput cand se sfarseste.
- ceilalti copii, daca sunt in casa, ar trebui sa fie ocupati in aceasta perioada, ca sa nu intrerupa. Ar fi perfect daca ar putea sta cu un alt adult intr-o alta camera. Daca nu se poate, atunci incercati sa le gasiti o activitate pe care sa o faca singuri cu placere. Sa se joace cu apa, poate?
- copilul decide singur ce se intampla in acest timp. Daca nu se poate hotari si iti cere tie sa vii cu o idee atunci alege un joc care il face sa rada. Cel mai adesea harjoneala este raspunsul corect.
