Ducipal avea acum un nou scop: vroia sa invete sa inoate. Dar nu asa, un pic, sa isi ude picioarele pana la genunchi. Vroia sa inoate precum pestii, intrat in apa pana la nari, sa invinga pentru totdeauna intinderea transparenta care nu se opreste niciodata. Si atunci va intra si el fornaind bucuros si se va adapa drept din mijlocul raului, precum caii mari.
Odata hotararea luata nu ii mai ramanea nimic altceva de facut decat sa o puna in practica. Trebuia doar sa gaseasca o apa suficent de mare in care sa intre si sa faca exercitii.
S-a dus intai la balta de langa pasune. O broasca speriata a facut un oac si s-a scufundat printre tufe. Apa era calduta si mirositoare. Picioarele ii alunecau pe noroiul moale, dar tot a ajuns pana la mijlocul ei. Ar fi chiuit de bucurie, dar nu prea avea de ce – apa ii venea numai pana la genunchi. Nu era cine stie ce victorie, iar de inotat nici pomeneala.
- Vezi ca te-ai murdarit, ii spune mama sa, Negruta, care pastea pe margine.
Mda, nici ea nu fusese impresionata in vreun fel. Trebuia sa mai incerce!
Vezi si prima parte: Ducipal a invatat sa inoate
PS. Am pornit Scoala de povesti, in care sa creem noi povestile pe care vrem copiii nostri sa le auda. Regulile sunt simple: ne gandim la o idee pe care vrem sa o transmitem, ne gandim la un personaj care sa le faca placere si la un numar de episoade. Iar de aici imaginatia este libera sa zburde.
Ducipal a invatat sa zboare este o poveste in cinci parti despre curaj. Personajul sau principal este un calut pe nume Ducipal.
Eu am sa scriu prima parte si va invit pe voi sa continuati cu partea a 2-a. Scurt, cam jumatate de pagina. Puteti trimite continuarea pe adresa suntmamica@uzinadenet.ro . Daca nu, voi pune continuarea scrisa deja de mine. Si tot asa, pana la sfarsitul saptamanii cand vom avea intreaga poveste.
