Pentru a sarbatori acest eveniment, regele dadu un mare bal.Primii sosira Regele Hubert si mezinul sau Printul Philip.
- Copilul tau este o adevarata comoara! exclama Regele Hubert. Poate ca, peste ani, ea si fiul meu se vor casatori, si atunci regatele noastre se vor uni pentru totdeauna!
Tatalui Aurorei, Regele Stefan, ii placura spusele lui Hubert, asa ca anunta pe toata lumea ca mana Aurorei era promisa Printului Philip.
Chiar in acel moment sunara trompetele pentru a anunta sosirea celor trei ursitoare bune - Flora, Fauna si Merryweather.
- Am venit sa-i aducem darurile micutei noastre printese! spuse Flora. Darul meu e frumusetea!
- Eu ii daruiesc o voce neasamuita! rosti Fauna.
Apoi sosi si cea mai mare dintre ursitoare, Merryweather, sa lase darul sau.
Dar inainte ca Merryweather sa rosteasca urarea, sala balului fu inecata de fum. Din el tasni vrajitoarea cea rea Maleficient.
- Cum indraznesti sa nu ma inviti si pe mine la aceast eveniment important!? striga ea, furioasa.
- Iata darul meu pentru pretuita voastra printesa!
Aplecandu-se peste micuta faptura, rosti:
- Inainte ca soarele sa apuna, la cea de-a saisprezecea aniversare, te vei intepa intr-un fus si vei muri! blesteama ea fetita.
Apoi, fluturandu-si perelina, Maleficient se facu nevazuta.
- Vai, ce ne facem acum? rosti Regina, cu lacrimi in ochi, in timp ce-si strangea protector pruncul la piept.
- Nu te ingrijora! incearca Flora s-o linisteasca. Merryweather inca nu i-a oferit darul sau micutei printese.
- Nu e atat de puternica incat sa rupa vraja lui Maleficient, dar cu siguranta poate s-o mai indulceasca putin!
Atunci Merryweather trase adanc aer in piept, flutura bagheta sa magica deasupra capului micutei printese si spuse:
- Nu vei muri, ci te vei cufunda intr-un somn adanc! Blestemul acesta se va rupe numai cand iubitul tau iti va darui un sarut!
Regele porunci atunci sa fie arse toate fusele din intregul regat. Cele trei zane stiau insa ca aceasta masura nu va impiedica blestemul lui Maleficient. Asa ca se transformara in trei tarancute si o luara pe Aurora s-o creasca si s-o educe ca pe propia lor fiica, departe de castel. Pentru ca nimeni sa nu afle adevarata identitate a fetei, zanele ii schimbara numele in Rose si se stabilira intr-o micuta cabana, ascunsa adanc in padure.
- Maleficient n-o va cauta aici! spusera ele hotarate.Dupa care jurara ca nu vor dezvalui nimanui adevarata identitate a printesei.
Timp de saisprazece ani, ascunzatoarea printesei ramase un secret. Sub ingrijirea celor trei prietene bune Rose crescu, devenind o tanara neasemuit de frumoasa. Era amabila si generoasa si-si incepea fiecare zi cantand cu voiosie, astfel incat toate animalele din padure erau indragostite de cantecele ei.Intr-o zi, in timp ce Rose culegea mure si canta, un tanar print trecu pe acolo. Speriata, Rose scapa cosul din mana si incepu sa fuga.
- Nu te speria ! striga printul. Nu-ti fac nici un rau! Voiam doar sa te aud cantand. Ai o voce atat de frumoasa!
Chipul printului era atat de cunoscut... era chiar printul ce-i aparea adesea in vis. Asa incepu sa-i cante si dansara fericiti unul in bratele celuilalt.
- Cred ca este indragostita! spuse batrana bufnita celorlalte animale de langa ea.
Cand ajunse acasa, cele trei zane se adunara in jurul ei.
- Astazi inplinesti saisprazece ani si trebuie sa-ti spunem ceva extrem de inportant! exclama Flora.
Dar inainte de a apuca sa-i spuna marea veste, Rose incepu sa le povesteasca despre tanarul pe care tocmai il intanlise.
- Vai, nu ! Asta nu e bine! striga Fauna. Pentru ca, vezi tu...tu esti Printesa Aurora, iar mana ta este deja promisa!
In acea noapte, dupa cum planuira, cele trei zane o dusera pe aurora la castelul tatalui sau pentru a sarbatori ziua de nastere a fetei.
Maleficient descoperi ca Aurora se afla la castel si arunca o vraja asupra ei.
Fermecata, printesa merse direct intr-o camera in care se afla un fus. Aurora se inteapa la un deget si cazu la pamant intr-un somn adanc.
Cand cele trei zane se intorsera in camera in care o lasasera pe Aurora, ea nu mai era de mult acolo.O gasira adormita langa un fus...Atunci isi dadura seama ce se intamplase.
- Regele si Regina vor fi distrusi! se vaita Fauna.
- Nu si daca ii adormim pe toti pana cand se trezeste Aurora! replica Flora.
Asa ca cele trei zane au zburat prin tot regatul si, fluturand baghetele lor magice, ii adormira pe toti.
Cand se pregateau sa-l adoarma pe Regele Hubert, il surprinsera stand de vorba cu Regele Stefan. Acesta ii povestea cum fiul sau, Printul Philip, intanlise o frumoasa fata in padure cu care vroia sa se casatoreasca.
Deci baiatul de care se indragostise Aurora era chiar Printul Philip...
Cele trei zane plecara in cautarea Printului Philip si-i povestira cele intamplate.
Ii daruira Scutul Curajului si Sabia Adevarului si-l trimisera s-o omoare pe Maleficient.
Printul Philip se napusti asupra lui Maleficient care se transformase intr-o bestie hidoasa. Era acum un dragon imens si scuipa flacari. Philip ridica scutul si-o provoca la lupta. Dar caldura flacarilor era mult prea mare, asa ca fu nevoit sa bata in retragere, pana cand ajunse pe marginea unei prapastii. Atunci, exact cand dragonul se pregatea sa-i dea ultima lovitura, printul ii strapuse inima cu Sabia Adevarului.
Cele trei ursitoare il condusera pe Philip pana in camera din turnul castelului, unde dormea Aurora. Printul Philip ingenunche in fata ei si-o saruta cu multa dragoste. Genele ei tremurara usor, vraja se rupse, iar tanara printesa zambi din nou.
Si-o data cu ea, reveni la viata intregul regat.
Cei doi indragostiti se casatorira chiar in acea seara, iar petrecerea continua pana tarziu in noapte.
Cand mirii incepura sa danseze, toti isi dadura seama ca Printul Philip si tanara Printesa Aurora vor trai fericiti pana la adanci batraneti.
