Astepti al doilea copil, inca o minune in viata ta care va face lucrurile mai bogate si frumoase. Este greu. Este bine. Este greu si bine in acelasi timp si in nenumarate moduri.
Nu avem pretentia sa te pregatim pentru ceea ce va urma. Nu avem cum. Vrem doar sa iti atragem atentia asupra catorva lucruri:
1. Copiii chiar au personalitati diferite. Inca de la nastere temperamentul lor individual iese in evidenta.
Vei vedea ca noul bebelus mananca altfel, doarme altfel, vrea altfel sa interactioneze cu tine. Nu este nimic de mirare in asta, doar suntem foarte obisnuiti sa consideram persoanele adulte ca fiind foarte diferite una de alta. Numai la bebelusi credem ca ar fi altfel si ca totul este rezultatul comportamentului mamei. Ei bine, vei avea surpriza ca tot ceea ce considerai tu a fi adevaruri universale sa fie adevaruri relative.
2. O singura persoana nu mai este de ajuns pentru ingrijirea lor, mai ales daca sunt numai cativa ani diferenta intre ei.
Foarte multe mamici care au trecut deja printr-o sarcina si dificultatile puse de cresterea unui bebelus cred ca a doua oara va fi mai usor. Nu mai trebuie nici sa bata forumurile in cautare de raspunsuri si nici sa isi umple casa ochi cu o varietate de produse despre care nici macar nu stia ca exista. Adevarat, foarte adevarat. In acelasi timp insa copilul mai mare tot copil este, chiar daca a capatat un statut asa de plin de importanta. Si el are nevoie de atentia ta. Pentru pastrarea armoniei si inlaturarea accidentelor raportul de doi la doi - doi adulti la doi copii - poate fi raspunsul.
3. Competitia pentru dragostea parintilor exista. Si este cat se poate de reala si palpabila.
Nu de putine ori te vei simti cu inima franta pentru ca nu ai putut sa le raspunzi ambilor in acelasi timp, asa cum ti-ai dori. Cum ai putea stabili care are nevoie mai multa de bratele tale - bebelusul caruia ii place sa adoarma leganat sau copilasul care tocmai a venit din camera de langa si iti spune peltic topindu-ti inima: 'Mami, mi-a fost atat de dooooor de tineeeee...'
4. Vrem sa ii tratam la fel, insa ii tratam foarte diferit.
Asa cum este si normal, de altfel. Pentru ca ei se inscriu diferit in dinamica familiei. Multi psihologi atrag atentia de a nu cadea in capcana dorintei de a te comporta la fel cu ambii copii din dorinta de a fi echidistant. Fiecaruia trebuie sa-i dai lucrul de care are nevoie in acel moment. Desigur, cel mai probabil rezultatul ii va nemultumi: cel mic va dori sa fie mare, ca sa fie si el smecher; cel mare va dori sa fie mic pentru ca este atat de placut sa fii cocolisit. Nu ceda primului impuls de a-i asculta si ai sa vezi, te vei descurca.
5. Fiecare va dori ceva propriu, numai al lui. Si trebuie sa ai grija sa i-l dai.
Desigur ca atunci cand ne dorim doi copii ne gandim ca legatura dintre ei va fi foarte puternica si ca isi vor fi unul altuia cel mai bun prieten. Pe de alta parte insa nu ar trebui sa le impunem asta cu tot dinadinsul si nici sa doboram orice bariere intre ei. Fiecare om are nevoie de spatiul sau privat, de lucrurile sale. Faptul ca sunt frati / surori nu inseamna si ca sunt una si aceeasi persoana.
