Sari la conținut

Cum reduci efectele negative ale televizorului

Cercetatorii si psihologii sustin ca accesul copiilor mai mici de doi ani la televizor trebuie drastic restrictionata si ca un copil intre 3 si 5 ani, nu trebuie sa stea singur in fata televizorului mai mult de 15 minute pe zi. In camera copilului nu are ce cauta televizorul, si oricum nu inainte de varsta de 12 ani.

Televizorul trebuie sa fie doar o sursa de idei nu o prezenta permanenta in viata copilului. Este de inteles ca privitul la televizor nu poate fi complet interzis. Poate ca nici nu ar fi bine. Dar televizorul nu trebuie lasat sa ajunga intr-o pozitie dominanta. Interactiunea copilului cu lumea reala trebuie sa predomine si nimic nu este mai important decat dialogul cu micultul tau, indiferent de varsta lui. Inchide televizorul, pur si simplu, pentru a putea primi toate atentia din partea micutului tau. Nu-l lasa sa se joace si nu va jucati impreuna cu televizorul deschis. Atentia o sa-i fie atrasa de acesta, in detrimentul jocului, care este mult mai util si mai important pentru dezvoltarea lui. Nu-i da niciodata sa manance in fata televizorului.

S-a stabilit ca riscul de obezitate al copiilor care manaca in fata televizorului si care sunt lasati in grija televizorului este cu pana la 30% mai mare. Mai mult acest stil de viata impus de parinti copilului foarte mic, isi pune amprenta pe copilul mai mare si pe viitorul adult. Nu numai ca astea devine dependent de televizor, dar tendinta acestuia spre a manca in exces si apetitul pentru alimente nesanatoase este dublu.

Bebelusi sunt extrem de atrasi de imaginile de la televizor. Succesiunile de imagini, muzica, dialogurile (pe care nu le inteleg) le atrage si le capteaza atentia. Parintele il va schimba  si imbraca mai usor, bebelusul o sa deschida gura automat si toate lucrurile par a fi in folosul familiei, cu ajutorul televizorului. Fals, gresit si periculos!

Cum reusesti sa mentinem un echilbru intre lumea reala, care trebuie sa predomine si cea virtuala indusa de televizor?

► nu mai mult de 30 minute pe zi in fata televizorului pentru un copil inainte de 4 ani, iar apoi nu mai mult de o ora inainte de 6 ani.
► nu lasati copilul sa butoneze pe toate programele si alegeti programe adaptate.
► evita sa opresti televizorul brusc- vei dezvolta tentatia lucrului interzis. Inlocuieste televizorul cu alte activitati, dar anunta-l ca vei inchide televizorul cand se termina emisiunea pentru a va juca, a face baie sau a pleca la plimbare
► priviti impreuna emisiunile la televizor, pentru a-i explica ceea ce l-ar putea ingrijora sau ce ar avea de intrebat.
► televizorul nu trebuie sa devina o activitate in sine si nici sa ocupe timpul liber al copilului
►dovedeste la randul tau, ca adult, autocontrol in ceea ce priveste televizorul, pentru ca in cazul copiilor mici acesta functioneaza pe principiul imitatiei: monkey see, monkey do!

Articole relationate
Comentarii facebook
Comentarii
  • Natalia

    cen engleză avem story', dar și tale' derifențiere care nu există een limba rome2nă. De notat : nu a existat o bună deosebire eentre history' (istorie) si story' pe2nă een jurul anului 1500; de asemenea, story' este folosit prin 1690 drept eufemism pentru minciună, iar een perioada noastră se folosește expresia story of my life' cu sensul de adevăr trist care-mi descrie viața pseudo-complet. Pe de altă parte, tale' care provine din danezul taal' (limbă) are rezonanțe din to tell' (a spune), iar tell' pare-se că ar proveni din germanul zahl' (număr) : ce legătură este?, păi faptul că a nara, a povesti se poate spune een engleză to count' (deși este folosit mai des ca a repovesti, a reaminti to recount), eensă to count' eenseamnă și a număra'. Devin stufos și nu e bine. Un ultim lucru vis-e0-vis de engleză : cuve2ntul marchen' există een limba engleză din 1871 (totodată este și anul een care a murit, nimeni folosindu-l astăzi), provine din germanul das Me4rchen' (poveste), și eenseamnă o poveste cu specific german, deși la poveste se poate spune și die Geschichte', care eenseamnă totodată și istorie', lucru similar la francezul histoire', spaniolul historia', italianul storia'. Deci doar englezii pare-se au făcut acea separare clară eentre istorie și poveste een jurul lui 1500 (sigur, la rome2ni a căzut een re2s ce2știgător de moravuri : ce istorie ai mai făcut? lucru și mai ilar ce2nd te ge2ndești la plăcerea rome2nilor de a-și inventa istoria) Să vedem acum tăre2muri mai calde. Vorbisem de legătura dintre to tell' (eng. a spune) zahl' (germ. număr) to count' (eng. a povesti / a număra). Ei, een spaniolă avem contar' (a povesti / a număra), een italiană contare' (tot a povesti / a număra), een franceză conter' / raconter' a povesti / a repovesti. Nu are rost să lungesc mai mult procesul ăsta. Se vede treaba că e complicat. Ce legături există eentre a povesti și a număra? centre număr și a spune? S-ar putea vedea o analogie : număr - rațiune - spirit și a spune limbă/trăire suflet? Există doar o consonanță eentre limbile latine și germanice, zahl / tell sune2nd oarecum similar? E dificil. Răme2ne totuși ideea clară, pentru mine, că limba știe ce spune (un calambur după ate2tea dicționare!). Și anume, eentre poveste și viață (een măsura een care a vorbi' este caracteristic vieții omului, iar 'a aminti' are o puternică simbolică een economia trăirilor umane) există o comuniune esențială. Poate nu e de tipul apei een burete, sau a sufletului een trup, dar cu siguranță că există, și cu siguranță că una dintre ele nu este subordonată celeilalte. Se vede treaba că avansăm een studiul nostru de liber-cugetător (ca o paranteză : o prostie mai mare ca acest construct ce se vrea un lucru deștept rar vezi, de parcă libertatea nu e condiția primă a oricărei cugetări, sau de parcă cugetarea veridică poate exista altundeva dece2t een libertate) .

Trimite un comentariu
Sunt tătic necenzurat
Abonează-te la newsletter

adevarul.ro

click.ro

Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!