De ce se comporta copilul asa? De ce minte, de ce refuza anumite lucruri, de ce plange, de ce intrerupe discutiile adultilor? Toti parintii si-au pus intrebarea ce se ascunde in spatele unora dintre reactiilor copilului (in intervalul 3-5 ani).
Copilul nu este un adult in miniatura, are o logica proprie si are capacitatea de a intelege cele ce se petrec in jurul sau, dar adaptat la puterea sa de rationalizare. De aici vine si comportamentul copilului. Le luam pe rand si le explicam.
Minciuna. Este de cele mai multe ori o reactie de aparare instinctiva. Nu exista copil care sa nu spuna minciuni si pana la urma este foarte bine ca este asa, atata vreme cat minciunile nu devin daunatoare (undeva spre adolescenta). In plus copilul care minte dovedeste ca este un copil inteligent. Copilul minte ca reactie de aparare sau pentru ca a ajuns prea departe cu nazbatia pe care a facut-o.
Tachinarea altor copii. Este pe de o parte o cale care il face puternic in fata amicilor de joaca, pe de alta un mod de a evalua ce simt alte persoane. De regula copilul evalueaza reactiile celorlalti dupa expresiile faciale, iar ideea de a tachina si de a juca farse altor copii, dar si adultilor trebuie incurajata. Evident nu lasa lucrurile sa treaca intr-o alta categorie de valoare si sa ramana simple glume.
7 secrete pentru disciplinarea copilului de doi ani
Plansul si dramatizarea este calea prin care copilul atrage atentie asupra sa. Daca "drama" este reala ajuta-l, dar fara sa faci din asta un eveniment. Daca "drama" este inchiputa nu-l stimula cu atentia ta, dar vorbeste-i si ajuta-l sa-si gestioneze emotiile: furia, gelozia, sau frustrarea. Invata-l sa fie empatic si sa aiba capacitatea de a minimaliza problema. "Inteleg, dar nu-i mare lucru!" sau "Imi pare rau, dar este o problema minora", sunt expresii care trebuie sa se gaseasca in limbajul parintelui.
Comportamentul copilaros. Este firesc si necesar, In fond este copil. De cele mai multe ori exagerarea comportamentului copilaros este o cale prin care acesta cere atentie, are nevoie de compasiune sau simte frustrari puternice pe care nu poate sa le gestioneze.
Obiceiuri bune
Ignorarea adultului. Este calea prin care iti arata ca nu-i place ceea ce ii ceri. Atrage-i atentia prin gesturi simple, nu-i impune in forta nici sa te auda, nici sa faca ceea ce vrei pentru ca nu vei face decat sa stimulezi capacitatea lui de reactie. O buna solutie este amanarea solicitarii venite din partea parintelui si impachetarea ei intr-un ambalaj frumos. "Mergem acasa. Acolo dupa ce mancam si dormim desenam impreuna", poate sa fie o solutie confortabila.
Intreruperea adultului este sinonima cu "asculta-ma si pe mine, sunt si eu aici". Nu-l ignora, raspunde-i fie si doar din privire si lasa-l sa inteleaga ca imediat dupa ce dialogul tau de adult se termina il vei asculta. Asculta-l in minutele care vin, dar incepe prin a-i explica este important sa nu intrerupa pe adulti, dar si ca are toata atentia ta.
Modeleaza personalitatea copilului
Refuzul de a comunica. Cea mai buna strategie este sa-l lasi in pace. Poti si sa il provoci prin gesturi, mimica si imbolduri pozitive: "stiu sigur ca ai facut ceva demn de lauda si abia astept sa-mi spui".
Amana sarcinile pe care le are de indeplinit. Leacul sta in rutina, care este cel mai bun stimul pentru indeplinirea sarcinilor de zi cu zi, de la imbract, la stransul jucariilor la lectii. Ordinea operatiilor este de asemenea de mare ajutor. Imbracatul vine inainte de micul dejun, temele se face inainte de joaca, jucarii se strang inainte de lectura de seara....
