Este normal sau este o problema daca copilul tau, de doar 4 - 5 ani face o adevarata pasiune pentru un baietel sau o fetita?
Pot sa marturisesc aici ca fetita mea, cand avea vreo 5 ani a facut o adevarat pasiune pentru un baietel de varsta ei. Il cauta, isi dorea sa fie doar in preajma lui, plangea cu suspine cand se desparteau, ii dadea toate jucariile ei.... Intrebata in gluma daca il iubeste pe Raducu, micuta mea marturisea fara nici o retinere ca da! Patima, intensa si serioasa a trecut in cateva saptamani. Acum, cand fetita mea are sapte ani, nici nu isi mai aduce aminte. Dar cate lacrimi si cate suspine au fost in cele cateva saptamani cand a trecut prin prima dragoste!
Realitatea arata ca micutii la varste foarte fragede pot avea sentimente si pasiuni similare unui adult, iar copiii de 4 - 8 ani se pot indragosti, dar nimic nu trebuie sa-i ingrijoreze pe parinti. Psihologii te invata cum sa te descurci, cum sa abordezi si cum sa te porti cu micutul tau indragostit!
Azi, un copil de trei-patru ani nu mai seaman cu ceea ce eram, noi, parinti de azi, cand eram de varsta lor. Unii dintr ei se comporta ca niste adulti in miniatura. Christiane Olivier, psihanalist, autoarea lucrarii “Copiii si sexualitatea”, aparuta la editura Fayard in 2001, comenteaza: “Este un fenomen al societatii de azi, o consecinta a evolutiei psihice a omului. Pentru copiii care au azi, 4-8 ani, dragostea este un fapt evident. Oamenii nu se ascund pentru a se imbratisa, vad in orice moment la televizor oameni care se imbratiseaza, sau se saruta – chiar va propun un test si anume sa priviti 15 minute la televizor, inclusiv un calup de publicitate, pe orice program vreti si sa numarati cate scene care presupun sau vorbesc despre dragoste vedeti – asa ca se poate spune ca micutii cresc intr-o societate unde iubirea este vizibila, spre deosebire de parintii lor care au crescut intr-o lume cu ceva mai multa pudoare!”
Christiane Olivier, sustine ca pasiunile la varste atat de fragede nu au absolute nici o conotatie sexulala. “Micutii nu fac decat sa preia si sa adapteze pe masura capacitatilor lor de a percepe si de a intelege lumea idea de dragoste, pe care o vad peste tot. Atitudinea lor este consecinta a ceea ce vad in jurul lor. Dar, sentimentele lor sunt serioase. Copiii se raporteaza la lume mult mai simplu decat o facem noi, adulti. A dori sa stai langa cineva, a vrea sa te joci cu acel cineva, este echivalentul lui a iubi. Copilul indragostit, chiar isi iubeste partenerul, dar o face in forma simpla si pura a unui copil de patru-cinci ani!”
In cartea sa intitulata “Prima dragoste”, carte aparuta la editura Plon in 1999, psihologul Francesco Alberoni afirma ca prefera in locul termenului de “copil indragostit”, pe acela de “atasament extrem” sau “afectiune reciproca si exclusiva”.
Conform opiniei lui Alberoni relatia afectiva intre doi prescolari de sex opus, care le confera acestora un aer de cuplu de indragostiti in miniatura constitue o bresa prin care micutul iese din cercul familiei, in lumea exterioara, fapt care perimte copilului sa experimenteze, sa decopere si sa cunoasca.
Christiane Olivier, la randul sau afirma: “Varsta acestor prime iubiri, iubiri prin care de fapt am trecut intr-o forma mai accentuate sau mai difuza cu totii, in jurul varstei de sase ani, corespunde cu o anumita etapa de evolutie. Coincide cu momentul separarii de mama, acum din ce in ce mai timpuriu, prin plasarea copilului la gradinita, si este o replica a copilului fata de dragostea primita in familie, prin care micutul spune ca nu este doar un receptor de afectivitate, fiind capabil sa si ofere dragoste. Tocmai aceasta este marele pas facut de copil, nu doar primeste dragoste, ci este capabil sa o si daruiasca, altcuiva decat mamei sau tatalui”.
Francesco Alberoni completeaza afirmand: “Desi varsta de 6-8 ani este momentul in care copiii sunt foarte curiosi cu privire la sex, micutii, implicati in afectiuni reciproce nu au nici un fel de interes sexual unul fata de altul. Cu toate acestea se ating, se descopera unul pe altul. Pana la pubertate, nimic nu-i poate face sa fie interesati sexual unul de altul. Este vorba despre curiozitate naturala si nimic mai mult”.
Ne ingrijoram sau ne amuzam?
“Pentru cei mai multi dintre parinti este un soc. Sunt constienti ca pasiunea copilului lor prescolar nu are consecinte, dar ceea ce socheaza este atitudinea copilului, felul in care isi manifesta pasiunea. Copilul indragostit trebuie tratat cu foarte multa delicatete” avertizeaza Christiane Olivier.
“Tratati sentimentele copilului, indiferent ca are patru sau opt ani cu foarte multa intelegere si respect. In dragoste, indiferent de varsta, ratiunea nu functioneaza, cu atat mai mult la aceste varste foarte mici. Nu radeti, nu ii ironizati, nu incercati sa le explicate ca va trece intr-o saptamana sau doua. Acordati copilului posibilitatea de a sta impreuna cu <perechea lui>. A rupe brusc si definitiv aceasta legatura poate duce la depresii grave, la socuri emotionale care sa-i marcheze. Nu stimulati prin nici un fel de comentarii pasiunea copilului, tratati situatia ca pe ceva normal si firesc. Este o oportunitate excelenta pentru a deveni prietenul de nadejde al copilului dumneavoastra, daca ii veti da posibilitatea fara a atinge nici una dintre extreme, de a vorbi despre mica lui iubire”, te sfatuieste Christiane Olivier.
“Copiii care trec printr-o astfel de experienta sunt extrem de sensibili, dar in acelasi timp personalitati puternice. Parinti trebuie sa comunice cate se poate de deschis cu cei mai mari dintre micii indragostiti, iar cei mici-mici, ma refer aici la copiii de patru-cinci ani, trebuiesc ajutati si susinuti cu tact, delicatete si foarte multa intelegere din partea parintilor sa depaseasca prima mare-mica dragoste”, spune Francesco Alberoni.
