Rolul parintilor este foarte important. Acesta trebuie sa fie puternic prin fermitate, nu prin severitate sau brutalitate, prin rabdare si dragoste.
Trebuie asadar sa “intensificati” tot ce este satisfacator din partea copilului si sa raportati progresiv impulsurile sale “agresive” servindu-va de modele.
Constanta cadrului este indispensabila pentru ca micutul sa se regaseasca in el si poate sa prevada reactiile adultului de care este dependent.
Schimburile afective sunt necesare acestei constructii progresive a “personalitatii copilului”.
Astfel, copilul incet incet va avea intentia de a le face pe plac parintilor, acceptand interdictiile si trecand de la perioada lui “nu”, la cea a lui “da”. Daca tentativa de stapanire a adultului asupra copilului este totala, fara spatiu de libertate, personalitatea acestuia va fi zdrobita sau chiar va risca sa prelungeasca aceasta perioada de opozitie.
Trebuie inainte de toate sa fiti coerent. Daca ii interziceti sa faca ceva, nu faceti nici dumneavoastra acel lucru. De exemplu: daca ii interziceti sa muste si il veti musca pentru a-i arata ca doare. Copilul nu va intelege, daca este interzis, de ce dumneavoastra faceti acel lucru?
Prin eforturi repetate de a-i spune cu rabdare si cu fermitate interdictiile si limitele, copilul dumneavostra va intelege ca dumneavoastra, adultul, faceti regulile. Reguli care nu sunt ale dumneavoastra (parintii lui), ci sunt valabile pentru toata lumea. Nu trebuie sa ii faca rau unei persoane, cum nimeni nu trebuie sa-i faca lui rau.
Rolul parintilor
