Cu cat mai devreme o balbaiala este depistata, cu atat va fi mai usor sa va ocupati de ea.
De la inaltimea varstei sale de doi ani, Marius a inceput sa spuna lucruri dragute ce semanau a propozitii. Parintii sai erau mandri de el! Au bagat de seama ca micutul lor se impiedica din cand in cand asupra anumitor cuvinte sau anumitor sunete si nu ajungea sa spuna intotdeauna ceea ce dorea.
Dar, cum aceste ezitari nu se produceau decat rar (deseori seara, cand Marius era obosit), ei nu s-au ingrijorat. In timpul unei vizite la medicul pediatru, acesta i-a linistit de altfel in privinta atitudinii lor in legatura cu aceste accidente de vorbire:”inainte de patru ani, nu este cazul sa va ingrijorati pentru o balbaiala.”, le-a spus medicul, adaugand ca cel mai bun lucru de facut este sa astepte.
Eroare! terapeutii specializati afirma ca o balbaiala poate fi depistata din momentul in care copilul incepe sa vorbeasca.
Din 100 de adulti care se balbaie, 95 au dezvoltat aceasta tulburare de comunicare in timpul copilariei, din care 27 inainte de trei ani.
Cunoscand mai bine ce este balbaiala, va va permite sa reactionati cum trebuie, fara nelinisti exagerate si nici neglijenta vinovata.
Exista mai multe moduri de a se balbai:
- Repetarea de trei sau mai multe ori a primului sunet (“b b b …barca”) sau a primei silabe a cuvantului (“bababa…barca”);
- Prelungirea unui sunet (“mmmmmasina”) sau aparitia unui blocaj (copilul incearca sa pronunte un cuvant, dar niciunul nu iese din gura sa);
- Repetarea unor cuvinte intregi sau a unor grupuri de cuvinte (“pisica este, pisica este, pisica este…neagra”).
Ce e de facut daca se balbaie
Nemultumiti, descumpaniti, parintii copiilor care se balbaie nu stiu in general unde sa se adreseze. Cu toate acestea, terapeutii specializati exista.
Inainte de trei ani, un singur bilant este suficient in general, spun medicii ortofonisti. Chiar daca balbaiala a inceput, nu este inca instalata. Daca ati constatat “accidente de vorbire” ce se inrudesc cu cele descrise mai inainte, nu ezitati sa mergeti la un consult.
Un terapeut, cu siguranta, dar nu oricare…
Pentru a trata balbismul, este indicat sa consultati un ortofonist sau un foniatru, doi specialisti in probleme de vorbire si de limbaj. Foniatrul este un medic, ortofonist auxiliar medical, amandoi sunt deasemenea capabili sa ia in evidenta balbaitul si lucreaza adesea in colaborare.
Dar atentie!
Nu sunt toti in mod specific formati pentru a lua in evidenta acest tip de tulburari. Trebuie, asadar, sa alegeti un practician care, in mod particular a fost sensibilizat de problema balbaielii si a ales sa se perfectioneze in acest domeniu.
Tratamente pentru balbaiala
Doar practicianul poate furniza indicatii personalizate, adaptate balbaielii si situatiei fiecarui copil. Cu titlu de exemplu, iata cateva dintre regulile elementare care urmeaza sa fie respectate cu strictete.
- A insista asupra dificultatii de a vorbi, nu face decat sa creasca tulburarea copilului. A-i face reprosuri, a-l face sa repete sau a-l sfatui sa vorbeasca incetisor este de evitat. Invers, a face ca si cum “accidentele de vorbire” ale copilului nu ar exista, ii poate da sentimentul ca nu va interesati de problemele sale. Daca este nelinistit, a-i spune ca il veti ajuta il va incuraja.
- Trebuie sa incercati – si nu e usor! - sa fiti un model bun pentru el. Daca vorbiti rar si destins, copilul va incerca sa va imite. Pentru a nu-l lasa cu “blocajul” sau, ajutati-l, dandu-i cuvantul care ii lipseste sau punandu-i calm o intrebare (nu zece!). In final, acordati-i toata atentia dumneavoastra: priviti-l in ochi cand vorbeste si, daca sunteti ocupata, rugati-l sa astepte sa terminati mai degraba decat sa va prefaceti ca il ascultati.
- In ceea ce priveste mediul inconjurator copilului, medicul va va recomanda cu siguranta sa reduceti, timp de cateva luni, presiunea care ii apasa pe umerii fragili: va trebui, de exemplu, sa suprimati cateva activitati sau sa il luati ceva mai devreme de la cresa, sa destindeti relatiile intre frati si, mai ales, sa fiti ceva mai putin exigenta asupra limbajului, la fel ca si asupra altor invataturi.
Nu este vorba, desigur, sa suprimati orice limita…(Veti favoriza alte tensiuni, devenind un “copil rasfatat”.), ci sa ii lasati, pur si simplu, timpul de a creste in ritmul sau.
