Suntem oameni educati, stim ca bataia nu este rupta in niciun caz din rai si ca etichetarea negativa este daunatoare. Nu am spune in veci copilului nostru mult iubit ‘esti un prost!’.
Dar ne scapa altele
‘Lasa ca te prind eu si sa vezi ce iti fac!’, amenintare aruncata in doara si fara vreo finalitate concreta in capul nostru. Doar ca nu stim in care alt fel sa ne exprimam nemultumirea si sa grabim finalizarea pe care ne-o dorim. ‘Sa vezi ce-ti fac daca mai umbli prin casa in picioarele goale!’
‘Mai, dar cat de obraznic te-ai facut!’. ‘Mama este suparata pe tine fiindca esti un copil rau’. Pare o bagatela, doar se stie, copiii nu s-au nascut sa stea smirna. E ca si cum ai spune dupa noapte vine ziua. Asa ca ne scapa fara sa le bagam de seama. Doar ca nu este chiar asa, aceste epitete implica o judecata. Si au un mare impact negativ. Numai inchipuie-ti ca ti-ar spune sotul tau ca esti o sotie rea. Ai putea trece cu usurinta peste asta?, ca doar i-a scapat asa, fara sa-si dea seama, el te iubeste enorm si e fericit cu tine.
‘De ce nu poti sa fii si tu ca X?’ In mintea noastra nu facem altceva decat sa dam un exemplu, ca sa fie mai usor sa inteleaga. In realitate pe langa asta mai transmitem multe alte lucruri: ma dezamagesti, as vrea ca celalalt sa fie copilul meu, m-am suparat, nu ma intereseaza ce vrei tu. ‘De ce nu poti sa mananci singur supa? Uita-te la Andreea ce frumos tine lingura!’
Tipam. Spunem frumos o data, de doua ori, de 7 ori. Ii dam un timp care noua ni se pare infinit de lung. Dupa care oala fierbe fierbe si da pe dinafara. ‘Vei merge acum cu mine afara din magazin imediat!’ Ne felicitam ca ne-am abtinut si nu l-am scos tras de urechi, doar cu o imbrancitura mica de la spate.
Pare complicat sa scapam de ele. Sunt un reflex. Si e extrem de aiurea sa iti urmaresti/analizezi fiecare cuvant care iti iese pe gura. Asa ca trebuie sa lucrezi in alta parte si acestea vor veni de la sine. La modul in care iti vezi copiii. Ei nu sunt niste ghemotoace uimitoare pe care le iubesti enorm, doar sunt parte din tine. Ci sunt persoane de sine statatoare. Exact ca si tine.
Noroc ca ei stiu instinctiv asta si, atunci cand o luam pe aratura, ne atrag atentia:
‘Mami de ce faci asta?’
