Daca in primele luni de viata este relativ simplu, pentru ca bebe nu are nici un fel de pretentii, incepand cu varsta de un an, dar uneori chiar si mai devreme lucrurile se complica, pentru ca cel mic vrea sa doarma, invariabil, in patul parintilor. Momentul de criza apare in jurul varstei de un an sau dupa ce copilul reuseste sa coboare din patutul lui si sa urce in cel al parintilor.
Uneori mama este cea care aduce copilul in patul matrimonial, fie pentru ca alapteaza si ii este mai usor sa-l aiba pe micul langa ea, fie pentru ca acesta, doar asa doarme bine. Si daca doarme bebe, doarme si mami!
Nu exista o statistica exacta a parintilor care dorm, in pat, cu copilul lor. Insa numarul lor este mare sau, cel putin, mai mare decat al copiilor care dorm singuri. Bebelusul ajunge in patul parintilor din cele mai diferite motive: pentru ca este bolnav, pentru ca mama este obosita si este mai usor ca micutul sa fie langa ea, pentru ca cel mic doarme mai bine si asa mai departe.
Daca prichindelul a dormit o noapte in patul vostru, noaptea urmatoare trebuie sa ramana la el in patut, pentru ca aceasta situatie sa nu devina un obicei. Dupa doua nopti petrecute la rand in patul vostru, deja riscati ca micutul sa nu mai vrea sa doarma la el in patut.
Daca cel mic accepta sa doarma singur, este bine (mai ales pentru voi) ca aceasta sa fie regula. Trebuie sa ai grija, deoarece micutul se poate strecura extrem de usor, inainte ca tu sa-ti dai seama, la tine in pat, si sa ramana acolo.
Lasa o lumina aprinsa, lasa usa intre voi deschisa, stai cu el pana adoarme, indeamna-l sa doarma cu o jucarie preferata. Toate acestea sunt solutii prin care il poti face pe cel mic sa capete incredere in el si sa doarma bine, singur, in camera lui.
Este bine sau nu ca micutul sa doarma cu parintii pana la varste destul de mari, patru-cinci ani? Parerile sunt impartite. Insa cei care afirma ca nu este un lucru indicat se refera doar la dezavantajele pe care trebuie sa le suporte parintii.
S-a demonstrat ca, daca cel mic doarme cu parintii, constant, este mult mai echilibrat emotional, se dezvolta mai bine, este mult mai sigur pe el, nu se teme, nu are cosmaruri, iar legatura afectiva intre parinti si copil este foarte puternica, atat in copilarie, adolescenta, cat si mai tarziu, la maturitate, scrie Naturalchild.org.
De asemenea, s-a constatat faptul ca, la un moment dat, micutul pleaca singur din patul parintilor si accepta, foarte usor, sa doarma nu doar singur, ci si intr-o alta camera.
Trebuie mentionat faptul ca nou-nascutul trebuie sa doarma singur, in camera parintilor, dar in patutul lui. Un bebelus este foarte putin mobil, mai ales in primele patru luni de viata, astfel incat riscul de a se sufoca in patul parintilor, din cauza paturii sau a pernelor, este mare. De asemenea, in situatia in care bebelusul doarme in patul parintilor, exista pericolul de a fi lovit in timpul noptii, ceea ce poate duce la consecinte nefaste pentru un copil de varste foarte mici.
