Conform statisticilor OMS din anul 2013, din 6,3 milioane de decese înregistrate în rândul copiilor cu vârstă mai mica de cinci ani, 1,1 dintre acestea au fost cauzate de nașterea prematură. România este una dintre țările cu cel mai mare număr de decese în rândul copiilor crescuți prematur. Date oferite în anul 2014 de organizația Salvați Copiii, arată că pierdem anual 1800 – 1900 de copii născuți prematur. Dintre cei aproximativ 8.5 dintr-o mie de copii care se nasc prematur, cea mai mare parte au o greutate de sub 2,5 kg. Ziua de 17 noiembrie a fost declarată ziua mondială a prematurității, un bun prilej pentru a reflecta la felul în care putem îmbunătăți aceste aspecte.
Romania este una dintre puținele țări din lume care își permite să pregătească timp de cinci ani specialiști în neonatologie, respectiv în nou născuți prematuri sau la termen, sănătoși sau bolnavi, până la maxim o lună după naștere. Dincolo de acest termen, competențele revin pediatrilor generaliști.
Această particularitate este cel puțin ciudată, comparativ cu restul Europei, unde specialitatea de neonatologie în sine nu există, decât ca o supraspecialitate în terapia intensivă neonatală, pe care pediatrii generaliști o pot dobândi printr-un training suplimentar de încă doi ani.
Competențele în îngrijirea copilului nou născut normal și la termen revine pediatrilor, generaliștilor, respectiv moașelor. Cu toate acesta, și în ciuda faptului că la fiecare naștere normală sau patologică există obligativitatea prezenței unui medic specialist în obstetrică-ginecologie, România are cele mai mari cifre de mortalitate perinatală din Europa. Paradoxul poate să fie explicat, măcar partial, nu neapărat prin formalismul dobândirii competențelor, cât mai degrabă prin pragmatismul exercitării acestora.
Nu toate secțiile de neonatologie sunt acreditate pentru a îngriji prematuri de toate gradele. De aceea este extrem de important ca transferul acestor cazuri în unitățile medicale pregătite pentru managementul respectivului grad de prematuritate să se facă înainte de naștere (intrauterin). Din păcate însă, de multe ori, nașterea prematură debutează brusc, uneori cu dezlipire de placentă și sângerare.
O mică revoluție în tratamentul situațiilor amenințătoare de naștere prematură a fost produsă de confirmarea factorilor inflamatori / infecțioși în determinismul nașterii premature. Tratamentul în timp util cu antibiotice, poate, de multe ori, să întârzie nașterea prematură. Un alt element care a schimbat prognosticul copilului constă în administrarea de corticoizi pentru accelerarea maturării plămânilor fătului. Atunci când se suspectează o posibilă naștere prematură, vechile concepte de administrare a substanțelor tocolitice (inhibitoare de contracții) și-au pierdut din importanță, dat fiind faptul că trebuie să tratăm mai degrabă cauza apariției contracțiilor.
O situație particulară, cu management medical dificil și nu de puține ori sursă de controverse între diverși specialiști o reprezintă ruperea prematură de membrane, în special înainte de 34 de săptămâni, uneori chiar înainte de 28 de săptămâni. Tratamentul conservator pentru administrarea corticoizilor, eventual antibiotic, poat fi tentat atâta timp cât nu apar semne de infecție. Apariția acestora trebuie însă amendate prin grăbirea nașterii.
Informații medicale prematuritate:
Orice naștere la mai puțin de 37 de săptămâni împlinite este socotită naștere prematură. Criteriul greutății de sub 2500 de grame nu se mai aplică. Când vorbim despre nașterea prematură, trebuie menționat faptul că există mai multe grade de prematuritate, de la prematuritatea extremă despre care vorbim atunci când nașterea se produce la mai puțin de 26 de săptămâni, până la forme ușoare de prematuritate (34 - 37 săptămâni). În ultimii ani, departamentele de terapie intensivă neonatală reușesc să ofere o șansă chiar și nou născuților care vin pe lume la 23-24 de săptămâni și au, uneori, sub 500 de grame. În rândul acestor copii se remarcă însă o rată crescută de afectare neurologică (peste 50%), acest risc crescând invers proporțional cu greutatea la naștere (în general cei care au sub 700 de grame).
Un text de Dr. Iosif NiculescuDr. Iosif Niculescu este medic chirurg ginecolog cu peste 30 de ani de experiență internațională în multiple ramuri ale specialității: tratamentul intensiv al pacientelor obstetricale în stare critică, uroginecologie, sonografie în obstetrică și ginecologie, sonografie de sân, operații endoscopice, endocrinologie ginecologică și reproducere umană. Poate fi gasit la Intermedicas, Mediplus, Polisano, Medsana și Sanador .
